Domnul C. nu este parte a imaginarului colectiv, este un om in carne si oase, un roman care a trait multi ani in afara Romaniei si a avut proasta inspiratie de a se intoarce, acum cativa ani. Nu doar ca a avut proasta inspiratie de a se intoarce, dar, suplimentar, a ales sa lucreze pentru o institutie guvernamentala importanta, unde adia un vanticel de reforma. Niciodata nu adie mai mult decat un vanticel, de 21 de ani, in nicio institutie – iar mai des adie taifunul politizarii. Tanarul noastru idealist nazuieste la schimbare, de la inaltimea unei functii de director, pe care o obtinuse renuntand la mai mult de 50% din salariul care il avea in strainatate. Manat de elan, traieste cu adrenalina si se avanta in hatisul birocratic. Domnul C. este altul decat autorul acestui articol, pentru a taia din start orice speculatie in acest sens.

Trecutul lui era destul de ilustru- investment banker, adica unul dintre acei finantisti cu aplomb care descend din cand in cand la Bucuresti, deschizandu-si laptopurile cu complicate modele financiare, din care ies finantari structurate de milioane, uneori de sute de milioane sau de miliarde. Vorbim de euro si dolari, nu de lei, evident. Ce-i drept, la Londra si la New York, unde lucrase pentru o banca cunoscuta, nu era parte din echipa de management, parcursese insa primele trei trepte pe acest drum. Lucra 70-80 de ore pe saptamana, nu vedea nimic neobisnuit in acest ritm, in jurul lui lumea muncea la fel. Masteratul de la London Business School il ajuta sa isi fundamenteze cunostiinte solide in modele sofisticate, tranzactionate pe bursele lumii. Roman fiind, insa, avea din cand in cand un vag gand de intoarcere.

Printr-o cunostiinta care era inca legata de Romania, domnul C. este “tintit” direct cu o propunere de job – director intr-o institutie publica, cu o misiune economica. Mirat, nefiind in cautare de job, gases