America de Sud este colțul de Pământ despre care se spune că te aduce mai aproape de cer; este locul în care secretele bătrânilor sunt cel mai bine păstrate și în care uriașii patagonezi își odihnesc oasele bătrâne. La marginea acestei lumi a pasiunilor și a obsesiilor, pe coasta unde toate drumurile se sfârșesc stă, în tihnă, Chile. Țara poeziilor lui Neruda și a Gabrielei Mistral, țara inventată a Isabelei Allende; dar și țara dictaturilor extreme, acum trecute. Jorge Edwards este, în acest peisaj, omul care le-a văzut pe toate; a fost declarat persona non grata de către Fidel Castro, pe când se afla în misiune diplomatică în Cuba, din pricina unui roman neastâmpărat; a prezidat Comisia pentru drepturile omului, în calitate de ambasador al UNESCO; a predat la universități europene și americane; a fost ambasador al Chile la Paris ș.a.m.d. Cel mai important, însă, a scris. A scris mult și cu haz despre vremurile bune și despre vremurile rele prin care a trecut țara sa, despre poeți damnați și intelectuali deziluzionați, a recuperat „modul acela de a fi sud-american – în cazul în care există așa ceva –” oriunde s-ar fi aflat în lume și a încercat să ducă mai departe lecția pe care a învățat-o de la Pablo Neruda.

Romanul Originea lumii este o poveste despre obsesii şi pasiuni – oricât de dificil ar fi să trasăm o diferenţă între cele două. Credeţi că cele mai frumoase poveşti izvorăsc din pasiuni sau din obsesii?

Uneori, pasiunile sunt în realitate obsesii. Iar în cazul cărţii mele, toată povestea se roteşte în jurul obsesiei vârstei. Este un moment în care Felipe Diaz, omul frivol şi mereu bucuros, care scria, ieşea cu femei, bea, realizează că nu mai poate continua în felul ăsta, aşa că sfârşeşte luându-şi viaţa. Exact în perioada în care lucram la această carte aveam, la Paris, un prieten care m-a inspirat, cumva, în crearea pe