Realizatorul emisiunii "România delicioasă", de la TVR 2, despre originile sale greceşti şi aromâne, despre plăcerea de a găti şi minunatele descoperiri culinare pe care le-a făcut, de când cutreieră ţara în lung şi-n lat.
● Jurnalul Naţional: Când ai gătit pentru prima oară o mâncare adevărată?
● Răzvan Exarhu: Cel mai probabil, am început să gătesc în primul an de studenţie. Cred că am început cu supe, dar nu am amintiri foarte precise legate de acea perioadă. Dintotdeauna mi-au plăcut pieţele, aşa că măcar de asta sunt sigur, că ajungeam aproape zilnic la vânătoare de ingrediente. De curând am vorbit cu un prieten, fost coleg de facultate şi de cameră în cămin, o vreme, care mi-a povestit că am primit de la ai mei nişte bani şi un pachet de ţigări, pe care taică-meu scrisese: să le fumezi cu chibzuinţă. Prietenul meu îşi aminteşte că i-am făcut o listă de piaţă extrem de amănunţită, că am gătit şi că am fost sătui timp de o săptămână. Pe un fir logic, probabil că făceam mâncărici, lucruri fierte încet, scăzute, pentru că lucram cu reşoul şi nu prea aveam forţă nucleară. În orice caz, toată lumea îşi aminteşte de reşou, pe care îl botezasem Boris, era portocaliu, avea muchiile rotunjite, era un fel de Macintosh al reşourilor. Mor de râs când mă întâlnesc cu foşti colegi de facultate şi, invariabil, după 5 minute de conversaţie, mă întreabă ce mai face Boris. Prima mâncare de care îmi aduc aminte e una de bame. Nu mai ştiu unde s-a întâmplat, doar că am luat bamele din Amzei şi am încercat să reproduc gustul de acasă. Am luat consultaţii telefonice de la mama şi am învins.
● Cine te-a învăţat să găteşti?
● Am furat meserie de la ai mei. Mama se ocupa de lucruri mai ample, tatăl meu făcea omlete, o prăjitură cu vişine divină şi mămăliga. Am avut un fel de uimire pe la 14 ani, când urma să vină în vizită în ţară un unchi de-al meu, care