A început Săptămâna Patimilor sau Săptămâna Mare. Acestea sunt ultime zile din Postul Paştilor, în care creştinii retrăiesc tensiunea zguduitoare a clipelor de la sfârşitul vieţii pământeşti a Mântuitorului Iisus Hristos. Fiecare zi din această săptămână are o semnificaţie specială în desfăşurarea evenimentelor premergătoare Învierii Domnului. Potrivit rânduielilor canonice, în această săptămână, se ajunează (nu se mănâncă nimic) până spre seară.

Luni, în Săptămâna Patimilor, se face pomenirea patriarhului Iosif, vândut de fraţii săi cu treizeci de arginţi. El este o preînchipuire a lui Hristos, care a fost vândut de Iuda. Acuzat de desfrânare, ajunge în temniţă. În urma tălmăcirii unor vise, este scos din închisoare şi pus administrator peste tot Egiptul. Stăpânirea lui Iosif peste Egipt era o prefigurare a biruinţei lui Hristos asupra păcatelor lumii.

Tot în această zi se pomeneşte smochinul neroditor, blestemat de Hristos să se usuce. Aceasta este o pildă dată omului, din care trebuie să reţină că, la judecata de apoi, Dumnezeu nu doar va răsplăti, ci va şi pedepsi pe cei care nu au rodit.

Marţi, în Săptămâna Patimilor, se face pomenirea celor zece fecioare. Aceasta este o pildă care spune povestea fecioarelor “cuminţi” şi a celor “nebune”: la întâmpinarea lui Hristos, cinci fecioare L-au aşteptat cu candela plină cu ulei, iar celelalte cinci au avut candela fără ulei. Candela fără ulei reprezintă realizarea de sine în totala nepăsare faţă de ceilalţi, iar candela cu ulei reprezintă evlavia însoţită de milostenie.

În Miercurea Săptămânii Mari, se face pomenirea femeii păcătoase care, în dorinţa de a i se ierta păcatele, a spălat cu lacrimi şi a uns cu mir picioarele Mântuitorului, înainte de Patima Sa, ca simbol al pocăinţei şi îndreptării omului păcătos.

În JoiaMare se rememorează Cina cea de Taină, la care Mântuitorul le-a spălat pi