Fănuş Neagu ar fi împlinit pe 5 aprilie 80 de ani. Dar nea Fane a obosit să mai împlinească pe pământ. A ales cealaltă parte a lumii, lăsându-ne nouă tristeţea de a nu ne mai petrece cu întâmplările pe care el le bucura cu risipă de spirit. şi ne-a mai lăsat o teribilă încărcătură de amintire pe care o rezolvăm după cum suntem, după cum putem.
Săptămâna trecută, pe 5 aprile, Muzeul Literaturii Române s-a legitimat prin amintirea lui Fănuş Neagu. Lucian Chişu, director al muzeului, a organizat acolo o rotondă Fănuş Neagu. Au fos expuse manuscrise, cărţi, fotografii şi încă alte mărturii ale unor întâmplări personalizate de Fănuş Neagu. Într-o vreme bună pentru mine mi-a fost dat să-l întâlnesc pe Fănuş Neagu şi să mă bucur de acceptarea sa prietenească. Între noi s-a întâmplat o corespondenţă pe care Lucian Chişu a găsit de cuviinţă să o expună într-un spaţiu generos al rotondei organizate la Muzeul Literaturii Române. Privilegiul unei asemenea afişări m-a costat însă scump. Fiindcă Lucian Chişu m-a invitat să vorbesc în cadrul manifestării, să vorbesc puţin despre Fănuş Neagu şi să explic întrucâtva contextul care a generat respectiva corespondenţă. Atunci am descoperit că mai trăiesc, că mai simt, că mi se mai întâmplă stări sufleteşti care subordonează sever stăpânirea de sine.
Din cauza emoţiilor am fost tentat să refuz invitaţia lui Lucian Chişu. Dar, fiind vorba despre Fănuş Neagu, nu era loc de laşitate. Am spus atunci, acolo, în acel context, că nici măcar inconştienţa nu mă poate ajuta să vorbesc despre Fănuş Neagu. Cine sunt eu ca să vorbesc despre Fănuş Neagu. Pot însă, pe cât îmi slujeşte memoria şi pe cât mă duce capul, să mi-l amintesc pe Fănuş Neagu. şi, amintindu-mi-l, pot spune că Fănuş era un om rău. Era neiertător atunci când în cale îi stăteau prostia sau neghiobia omenească. Altfel, Fănuş Neagu era un om esenţial bun. Cei care au av
