În cele mai multe state europene, ieftinirea locuințelor va continua (a se citi se va accentua) în următoarea perioadă.
De la finalul anilor ’90, prețurile imobilelor din lumea bogată au luat-o abrupt în sus, purtate de entuziasmul din acea perioadă de ieftinire a capitalului. Apoi, în 2006, piețele supraevaluate au început să cadă una după alta. Totuși, până acum, nu am asistat la cutremure majore în privința prețurilor.
Acestea s-au prăbușit, e adevărat, în țări precum SUA sau Irlanda, anulând astfel toate performanțele deceniului anterior, însă alte state au fost mult mai puțin afectate. Unele au fost pe buza prăpastiei, însă au reușit să se redreseze. Ultimele calcule ale The Economist privind indicatorii globali ai prețurilor din imobiliare arată că, din păcate, această perioadă de liniște se apropie de sfârșit.
Cea mai surprinzătoare a fost Europa.
Aici, marile piețe imobiliare au înflorit la începutul deceniului trecut, apoi, odată cu criza, au început să scadă. În prezent, lucrurile stau diferit de la țară la țară. În timp ce în Irlanda prăbușirea continuă, în majoritatea statelor prețurile sunt și acum umflate față de „valoarea corectă“, indicator pe care îl definim ca media pe termen lung între raportul prețuri/venituri și cel preț/chirie (echivalentul raportului preț/câștiguri folosit în evaluarea companiilor listate la bursă).
Conform acestui calcul, piața spaniolă este și acum supraevaluată cu circa 25%, în timp ce Franța și Belgia sunt cu mult peste această medie și cresc nestăvilite. Cum e posibil? Potrivit raționamentelor noastre, acest mini-boom se datorează unei combinații de dobânzi scăzute și de ipoteci cu dobândă variabilă, tot mai frecvente.
Nu sunt şanse de revenire
Totuși, între cel de-al treilea și cel de-al patrulea trimestru din 2011, pe măsură ce recesiunea a început să-și arate din nou colții,