Iranul a devenit o ţintă majoră a operaţiunilor de supraveghere ale CIA în 2006, când atât oficialii aflaţi la vârful agenţiei de spionaj cât şi consilierii fostului preşedinte George W. Bush au devenit alarmaţi de lipsa de informaţii precise şi credibile în privinţa ambiţiilor nucleare ale regimului de la Teheran, după cum relatează cotidianul american The Washington Post. La acea vreme, se ştia că cercetătorii iranieni înregistraseră progrese în construcţia de centrifugi la facilitatea nucleară de la Natanz, unde avea loc îmbogăţirea uraniului; de asemenea, Statele Unite observaseră construcţia unei facilităţi secrete la Qom. Ce nu se ştia însă cu exactitate era stadiul de avansare al celor două proiecte - şi oficialii americani doreau să evite cu orice preţ repetarea fiascoului din Irak, unde presupusele arme chimice ale regimului lui Saddam Hussein, de a căror existenţă serviciile secrete ale SUA (dar şi ale altor state) fuseseră absolut convinse, se dovediseră, cu preţul unei invazii care costase vieţile a mii de oameni, a nu fi existat.

Pe de altă parte, după cum notează Washington Post, elitele politice şi militare ale Statelor Unite nu doreau să fie puse de către Teheran în faţa unui fapt împlinit - în speţă, a unui test nuclear care nu ar fi lăsat Americii decât două posibilităţi: fie să atace Iranul, fie să accepte statutul său de nouă putere nucleară. „Nu vreau ca un preşedinte american să aibă numai aceste două opţiuni în privinţa Iranului", i-ar fi spus preşedintele Bush şefului CIA, Michael Hayden, conform Washington Post.

Drone şi informatori

Din acel moment, statul din Orientul Mijlociu a devenit o prioritate pentru serviciile secrete americane. Acestea şi-au reorganizat structura, iar Divizia Operaţională Iran a fost scoasă din subordinea Diviziei Orientul Mijlociu şi a devenit de sine stătătoare, sub noul nume intern „Persia Hous