Să nu uităm niciodată istoricul locurilor unde ne-au fixat străbunii străbunilor. Să săpăm cât mai adânc după el, cu orice mijloace, să-l aducem la suprafaţă, pentru a fi cunoscut şi de cei care ne vor urma noua, iar la randul lor, sa-l lase in Altarul Luminii, cat va fi neamul acesta. Să nu rupeţi file din acest istoric, adăugaţi cât mai multe amănunte, scrieţi întocmai cum a fost! Scrieţi despre toţi conducătorii, de la nivelul obştilor, urbelor şi a ţarii, şi despre faptele lor bune şi rele, pentrua dovedi oricărui neavenit pe aceste locuri, că numai Dumnezeu ne-a fixat pe noi, popor creştin aici, dăruindu-ne această ţară, mică grădină a Edenului. Pe cei ce vremelnic ne-au aruncat în Răscrucea vânturilor, ne-au răpit porţiuni din ţară şi ne-au asmuţit unii impotriva altora, fiinţe de acelaşi neam şi sânge, aceeaşi credinţă, să avem puterea de a-i ierta, dar şi de a nu uita nici una din faptele lor, care au provocat milioane de victime, şi de aceea să consemnăm şi acestea toate.

       Desi satele sunt puţine la număr, comunele, oraşele de asemenea le putem număra în fiecare zi de mai multe ori, locuitorii acestora sunt mulţi şi amintirile peste timp sunt foarte multe despre satul, comuna lor, pe care fiecare poate să le redea în felul lui. Dar, paradoxal, oricât de mulţi am trăi în oricare dintre acestea de pe acest Pământ, foarte puţini, sau deloc, vom scrie aceste amintiri, ca ele, să dăinuie peste ani şi să se transmită generaţiilor viitoare. Este lucrul ce încerc eu să-l fac acum, să scriu în locul celor ce nu pot să scrie din motive care, uneori, nu ţin de lipsa harului în ale scrisului, ci mai degrabă de motive care nu au ţinut de vointa lor. Incerc să rescriu cele scrise până la mine, cu încrederea că, altcineva, va continua cât de sumar, să reţină orice crede de cuviinţa şi că interesează pe cei ce vor veni; şi a fi continuatori at