Scriitorul Arbër Ahmetaj, unul dintre cei mai importanţi scriitori albanezi contemporani, s-a aflat la Bucureşti, la Uniunea Scriitorilor, unde i-a fost lansat în traducere româneasca volumul de nuvele “Riva H. Povestiri”. Arbër Ahmetaj a trăit şi în România o scurtă perioadă (februarie-septembrie 1997) în calitate de diplomat la Ambasada Albaniei, după care a imigrat definitiv în Elveţia unde traieşte şi astăzi.

Scriitorul i-a acordat un interviu lui Ştefan Popescu :

Rep. Domnule Ahmetaj, comunismul este o sursă importantă de inspiraţie pentru scriitorii Europei de Est şi din acest punct de vedere am impresia că rana produsă de acest timp istoric este departe de a se cicatriza…

Arbër Ahmetaj. Este adevarat. Consumăm foarte mult timp, acum că suntem în libertate pentru a vorbi şi scrie despre trecutul nostru recent. Dar este vorba despre o rană profundă şi care i-a atins pe aproape toţi locuitorii acestei părţi de lume care s-a aflat sub jugul comunist.

Rep. Aţi ales exilul în 1997, totuşi după regasirea libertăţii. Nu este oarecum paradoxal ?

Arbër Ahmetaj. Aşa este dar nu trebuie uitat că acest lucru s-a produs într-o perioadă foarte dificilă pe care o traversa Albania – asistam la prabuşire a autorităţii de stat, asistam la un fel de contrarevoluţie a foştilor comunişti pentru a recăpăta frâiele puterii şi Albania ajunsese în haos. Dar exilul l-am ales, este adevarat, la câţiva ani de la caderea comunismului care a avut loc în 1991.

Rep. Şi totuşi mulţi est-europeni continuă sa îşi lase ţările de origine în faţa reconvertirii foştilor comunişti în capitalişti. Nu am ieşit în realitate după aceste revoluţii învinşi ?

Arbër Ahmetaj. Dintr-un punct de vedere este adevărat ceea ce spuneți : fostele elite păstrează încă puterea fie pe față, fie o dețin din spatele cortinei, prin intermediul influenței lor economice. Acest