Am citit cu mult interes articolul domnului Horatiu Dumbravă despre degringolada codurilor, văzută ca un eşec politic. Cu mult interes pentru că domnia sa este membru al Consiliului Superior al Magistraturii şi fost preşedinte al acestui înalt for în anul 2011, an ce abia a trecut. Or, citind opinia domniei sale, am avut senzaţia certă că această critică este adusă de o persoană ce nu face parte dintr-o instituţie ce are ea însăşi largi şi importante atribuţii în domeniul implementării codurilor.
Aş vrea să clarific de la început următoarea chestiune: intrarea în vigoare a Codului de procedură civilă este necesară; ea oferă judecătorului o procedură mai suplă, mai rapidă, mai eficientă de soluţionare a cauzelor. Totodată, ea va completa şi susţine în mod firesc implementarea Codului civil, deja intrat în vigoare la 1 octombrie 2011. Ca atare, o amânare sine die a intrării în vigoare a noului Cod de procedură civilă este inacceptabilă. În acelaşi timp, este însă deopotrivă inacceptabilă forţarea intrării în vigoare a acestui cod, fără a face un minim absolut necesar în vederea pregătirii sistemului în acest sens.
Îmi permit să concluzionez aşadar, că tema abordată este una extrem de serioasă, o temă ce impune implicare şi responsabilitate, nu discuţii, dezbateri şi chiar certuri sterile în spaţiul public. De la începutul anului asistăm de pe margine, ca la un meci de tenis, la schimburi de replici între membrii Consiliului. O parte ne adresează îndemnuri pline de înflăcărare şi entuziasm: să îndrăznim, să ne asumăm, să depăşim viziunile de vizuină, sau, mai simplu spus, ne îndeamnă spre o atitudine matură şi o abordare constructiv-convergentă a problematicii. Pe de altă parte, o altă grupare avertizează asupra pericolelor ce ne pândesc, anunţă blocarea sistemului, apocalipsa, sfârşitul justiţiei dacă noul cod va intra în vigoare la vară.
În acest c
