E singurul rutier care a cîştigat în acelaşi an E3 Harelbeke, Gent-Wevelgem, Turul Flandrei şi Paris-Roubaix, adică toate cursele importante disputate pe piatră cubică. Tom Boonen a terminat sezonul de primăvară fără să lase dubii în statistică: e, într-adevăr, cel mai bun ciclist de pavate din istorie. Dar drumul pînă aici a fost pavat cu evenimente neprevăzute

Paradoxal, cel mai bun sezon de primăvară din cariera belgianului a început cu un an înainte. În Paris-Roubaix 2011, Boonen a spart pe Arenberg, celebrul tranşeu de pavate postat cu 100 de kilometri înainte de final, a pierdut orice legătură cu grupul fruntaş şi a abandonat cursa pentru prima oară în carieră. A urmat un Tur al Franţei în care s-a prăbuşit oribil, voltînd sinistru pe şosea, în mijlocul plutonului, iar Turul Spaniei a încheiat un sezon în care o fractură de încheietură şi o iritaţie dezvoltată de la şa i-au întins nervii la maximum. 2011 a fost un sezon în care Tom Boonen a contorizat doar o victorie ciudată în Gent-Wevelgem, în condiţiile în care echipa l-a forţat să participe pentru a strînge puncte în clasamentul ProTour. Ce s-a schimbat în 2012?

Sănătate fizică şi psihică

Tom Boonen s-a refăcut complet în iarnă. Şi-a schimbat preparatorul fizic, s-a ferit de accidentări şi a început să îşi contorizeze din nou aptitudinile la sprint. Belgianul în vîrstă de 31 de ani a ieşit pe şosea, în Turul Qatarului, în foame de victorii, a obţinut două succese într-un pluton în care se regăsea şi britanicul Mark Cavendish, şi a schiţat primele zîmbete ale sezonului. Cu echipa intactă, în care Chavanel a fost cel mai loial locotenent dintre cei loiali, Boonen a arătat că steaua sa încă are colţuri. Un ciclist lăudat mereu pentru inteligenţa sa, Boonen s-a impus în singura etapă autentică de sprint din Paris-Nisa şi a urcat moralul cu cîteva trepte pentru sezonul de clasice. @N_