Nu are importanţă ce au răspuns fruntaşii celor două (hai, trei) partide cruciate scrisorii adresate de Traian Băsescu privind renunţarea la o parte din mandat contra adoptării deciziilor referendumului din 2009. Nu contează nici cum au răspuns. Sursa: EVZ
Execuţiile rituale (sau asasinatele în efigie) ale uslaşilor tind să devină principala lor formă de manifestare publică. Mai zilele trecute ardeau în piaţa publică fotografiile unor intelectuali, sâmbătă, la congres, au rupt demonstrativ scrisoarea preşedintelui. Important e însă că în primele ore au rămas muţi. Au trimis la repezeală câţiva gurişti care să încerce să abată, la televiziuni, atenţia: cum că referendumul n-ar fi de actualitate (e drept, n-au trecut decât trei ani de când clasa politică îşi bate joc de el!), cum că prioritatea momentului e guvernarea şi alte vorbe făinoase. Numai că ele nu erau, cum se spune, în cestiune. Propunerea era lipsită de orice ambiguitate: sunt ori nu liderii opoziţiei dispuşi să respecte voinţa populară?
Un politician adevărat n-ar fi ezitat nicio clipă: ar fi înşfăcat ocazia, ar fi ordonat turarea la maxim a motoarelor şi ar fi înaintat triumfal spre victoria pe toate flancurile: locale, parlamentare, prezidenţiale. Şi-ar fi răcorit, în fine, ficaţii înfierbântaţi de-atâta "Jos Băsescu!" Politicianistă sau nu, oferta era reală. Vorbăria şi gesticulaţia barbară nu ajută la nimic: "c’est à prendre ou à laisser", vorba francezului. Ei bine, marii politicaştri pesedisto-liberali au decis: ne doare-n cot de popor, noi vrem fotolii parlamentare!
A nu ştiu câta oară, vedem cu cine avem de-a face: pentru demagogii şi iresponsabilii din USL, interesul naţional îl reprezintă doar sutele de indivizi din Parlament şi anexele lor din teritoriu. A fi acceptat oferta preşedintelui, ar fi însemant declanşarea unui adevărat război civil în rândul clientele
