Orice călătorie are destinaţii ascunse de care la început nu eşti pe deplin conştient. Trei săptămâni în Himalaya este şi despre aceste mici revelaţii.O ispită cu rădăcini adânc înfipte în romanele de aventuri ale copilăriei şi în documentarele Discovery, apoi biletul de avion Bucureşti – Kathmandu cumpărat ca o garanţie că decizia unei călătorii pe Himalaya va deveni, fără doar şi poate, realitate. Aşa a început povestea primei cărţi despre Himalaya din genul travel scrisă de un autor român: Trei săptămâni în Himalaya, Editura Humanitas, 2012, de Marius Chivu.
L. R: – Spuneai într-un text din Dilema veche că ideea acestei călătorii în Nepal şi de a trece prin pasul Thorung-La, cea mai înaltă trecătoare din lume, a pornit de la Cătălin, un vechi prieten din copilărie. A contat faptul că el, şi nu cineva străin, ţi-a propus această expediţie în Himalaya?
Marius Chivu: – Absolut. E foarte important cu cine pleci. Pe măsură ce mă pregăteam să plec, cei de la care mai ceream informaţii mă întrebau: “Cel cu care pleci e un prieten bun, îl cunoşti foarte bine?”. Este esenţial să fie aşa, pentru că atunci când dormi, mănânci şi mergi, zi de zi, cu aceeaşi persoană, timp de trei săptămâni, cum a fost cazul nostru şi, mai ales, treci şi prin nişte momente mai dificile, orice relaţie e pusă la încercare. Dacă n-am fi fost aşa de buni prieteni sau dacă nu am fi avut caractere compatibile, am fi putut să ne certăm rău. De altfel, ştiu multe poveşti cu oameni care au plecat împreună pe munte şi s-au întors separat. Este foarte greu să te coordonezi: să te trezeşti dimineaţa la aceeaşi oră, să mănânci aceleaşi lucruri, să ţii acelaşi ritm când mergi, să ai acelaşi opţiuni de traseu… E greu să fii timp de trei săptămâni pe aceeaşi lungime de undă cu cineva şi în asemenea condiţii. Marele nostru avantaj a venit din faptul că, deşi iniţial trebuia să fim un grup
