Trei economişti (Ceccheti, Mohanty şi Zampolli) de la Banca Reglementelor Internaţionale (BIS), au studiat datoria statului, a gospodăriilor şi a companiilor nebancare din 18 ţări-membre ale OECD pe parcursul a trei decenii 1980-2010.
Potrivit studiului, în 2010, ca procent din PIB, datoria totală a Japoniei era de 456%, a SUA de 268%, a Marii Britanii de 322%, a Franţei de 321% a Italiei de 310%, a Olandei de 327%, a Spaniei de 355%, a Portugaliei de 366% etc. Media celor 18 era de 322%. Datoria Greciei era de 262% din PIB, cu mult sub medie, iar în 2011 era de 279,3% din PIB (603,9 miliarde de euro).
Grecia per ansamblu nu este supraîndatorată. Prin urmare, care este problema Greciei? Răspunsul se ascunde în analizarea defalcată acestei datorii.
Unu: Datoria gospodăriilor/familiilor greceşti în 2010 a fost egală cu 65% din PIB, iar media pentru cele 18 state a fost de 94%. În 2011, Grecia a scăzut la 52,3% din PIB (113,1 miliarde de euro).
Doi: Datoria companiilor greceşti nebancare a fost în 2010 egală cu 65% din PIB, iar media pentru cele 18 a fost de 126%. În 2011, în Grecia a scăzut la 62,7% (135,3 miliarde de euro).
Trei: La datoria publică, imaginea se răstoarnă. În 2010, datoria greacă era egală cu 132% din PIB, în timp ce media pentru cele 18 state era de 97%. În 2011, Grecia a urcat la 164,3% din PIB (355,4 miliarde de euro).
Întrebare: De ce în Grecia particularii erau atât de sub-îndatoraţi, iar statul atât de supraîndatorat? Deoarece particularii erau cumpătaţi şi statul cheltuitor? Nu.
Răspunsul este: Deoarece statul era unul clientelar. Acesta prelua riscul împrumutului şi transfera "clienţilor" produsul acestor împrumuturi, ca venit garantat de stat.
"De ce" şi "cum" se ştie. Statul se împrumuta pentru a alimenta cererea per ansamblu, pentru ca economia să se mişte şi pentru a-şi asigura conse
