In urma cu cateva zile, am trecut printr-o experienta ciudata. Venind acasa, cainii mei m-au atacat. De fapt nu sunt cainii mei ci sunt ai baiatului meu. Doi caini uriasi, unul negru si altul cenusiu, un amestec de dog german, buldog englezesc, cane-corso si mai ceva, cred… mastif (sper ca am scris corect “marcile” de caini). Doua monumente canine, bine hranite si ingrijite, pline de putere si….. cainosenie. Cainii sunt dresati si in general raspund la comenzi. Este placut sa vezi cum acesti caini uriasi asculta de nepotelul meu de cinci ani. Animalele sunt supuse la un tratament special de baietel; sunt calarite, trase de coada, fugarite cu masina electrica prin gradina, stropite cu furtunul, etc.
Si totusi, fioroasele jivine suporta cu stoicism tachinarile si umilintele prin care trec. Si deci, iata-ma pe mine, ajungand seara acasa, rupt de oboseala intrand pe poarta. Cainele gri vine latrand spre mine urmat indeaproape de uriasa catea neagra. Eu nervos urlu: mars ! Cainii-si arata coltii amenintatori. Eu, mirat si iritat: mars de aici nenorocitilor, ca de nu va arunc peste gard ! Cainii latra zgomotos si se reped catre mine, improscand in jur cu bale si latrand nervosi. Eu, iau un scaun de aluminiu si il indrept catre ei (cam cum ar face un dresor de lei in arena…). Jivinele, parca au innebunit. Se reped la scaun sa-l apuce de picioare, ochii parca le ies din cap, latra rapid si ma privesc amenintatori de parca ar vrea sa ma devoreze . Atunci, se trezeste leul din mine (zodia leu) si ma reped cu scaunul intre ei, lovindu-i cu piciorul in bot si fugarindu-i prin curte, injurandu-i si promitandu-le toate torturile din lume. Dar, in timp ce-i fugaream prin curte, ma vad reflectat in geam pe mine insumi; am parul valvoi, ochii-mi sunt injectati iar gura-mi stramba arunca printre dinti sudalme. Am fata incremenita de o grimasa animalica si… ma infior. Parca s
