Aş vrea să formulez câteva consideraţii privitoare la alegerea neinspirată a lui Silviu Prigoană în calitate de canditat al PDL pentru funcţia de primar al Capitalei. Ne putem întreba în ce măsură această alegere compromite şansele Partidului Democrat Liberal de a obţine un scor onorabil în alegerile din toamnă; în ce măsură, cu alte cuvinte, poate fi avansată supoziţia că PDL este „terminat“?
Lipsa de idei, de viziune a politicienilor PDL nu este nicăieri mai vizibilă decât în cazul confuziei legate de desemnarea celui care va încerca să câştige fotoliul de primar al Capitalei – deputatul Silviu Prigoană. Personajul nu este lipsit de culoare; îl califică însă acest lucru pentru a fi propus drept alternativă la „independentul“ Sorin Oprescu?
Să vedem care sunt argumentele preşedintelui filialei Bucureşti, Elena Udrea, care şi-a asumat acum 10 zile răspunderea acestei desemnări. „(Silviu Prigoană) este candidatul pe care bucureştenii îl plac cel mai mult, oricât s-ar minuna unii, şi care a fost votat de 60% dintre cetăţenii colegiului său în 2008. Silviu Prigoană este un om competent, onest, foarte hotărât, care ştie ce vrea să facă şi, poate, mai important, un personaj foarte charismatic. O mai spun o dată: în politică, votul decide şi fiecare cetăţean are un vot cu relevanţă egală. Nu există electorat de categorii diferite din acest punct de vedere“. Foarte bine, însă ne putem întreba: un politician care a fost votat doar de 60% dintre cetăţenii colegiului său ar avea şanse, în lupta contra unui primar relativ popular, să fie votat de 50% dintre bucureşteni? Şi dacă acest lucru e puţin probabil, ce îi permite domnei Udrea să afirme cu încredere: „Aşa cum văd eu lucrurile, PDL poate recâştiga în acest an Capitala“? Îmi pare rău să spun: aproape nimic.
Un argument în favoarea desemnării lui Silviu Prigoană ar fi totuşi următorul. Chiar d
