Traseismul este iar în vogă. Puterea, care s-a bazat pe traseiştii UNPR, îl critică acum, iar opoziţia îi primeşte cu braţele deschise. E vreo soluţie?
Eu am fost unul dintre cei care am condamnat traseismul politic, dar aş face o remarcă: plecarea lui Sorin Frunzăverde nu reprezintă nici pe departe o culme a traseismului. Ea a fost atinsă odată cu migraţia masivă a parlamentarilor din opoziţie către putere şi formarea unei noi majorităţi, apariţia UNPR ca partid parlamentar, cu ghilimele de rigoare. Intervenţia nefericită a CCR a dat girul şi a consacrat migraţia parlamentară ca un fenomen la care trebuie să privim neputincioşi. Sigur că acest lucru este cu atât mai grav, cu cât vine să deformeze şi să arunce în derizoriu votul popular. Prin urmare, când vorbim de acest gen de migraţie, trebuie obligatoriu să mai vorbim de un lucru care este la fel de grav, şi anume corupţia politică a parlamentarilor care au obţinut funcţii politice, în administraţie, ei, soţiile, copiii, rudele lor. Sorin Frunzăverde este unul dintre puţinele cazuri în care un politician pleacă de la putere ca să meargă în opoziţie. Deci aici îmi pare foarte rău că nu pot să îl pun în aceeaşi categorie cu ceilalţi.
Faptul că USL se transformă acum în aspirator de traseişti nu ridică totuşi exact problemele de moralitate pe care le acuzaţi la PDL?
Sunt foarte bucuros că există cel puţin la nivelul PNL un consens exprimat public cu privire la refuzul de a-i primi înapoi în partid pe cei care au plecat în anul 2007, mă refer aici la echipa formată din Pinalti, Florin Popescu, Flutur, Stoica, Stolojan etc. Şi care nu mai au ce să caute la noi. Prin această atitudine cred că spunem foarte clar care este poziţia noastră în raport cu acest fenomen politic. Este un fenomen absolut reprobabil şi regretabil. Sunt unul dintre cei care nu sunt în favoarea împământenirii acestei