Presa din Romania, generalizand desigur (pentru ca acelasi mecanism sta si la baza judecatilor), a ajuns intr-un stadiu de alienare maxima.
Aproape ca nu exista eveniment politic important, indiferent ca vine din partea Puterii sau dinspre Opozitie, care sa nu scoata la iveala adevarata pozitionare "ideologica", altfel pline de deontologie si de o neutralitate cel putin bizara si suspecta.
A plecat Frunzaverde din PDL - ziarele, televiziunile si analistii care sunt impotriva Puterii si fara a avea nevoie de vreun argument au tunurile pregatite si nu exista nuante: PDL explodeaza, Basescu e mort si Puterea e pe faras. Trimite Traian Basescu o scrisoare in care se ofera sa demisioneze in "timp util", daca liderii USL sunt de acord cu trocul sau revizuirea Constitutiei contra scurtarea mandtului, si gata: aceiasi comentatori ignora subiectul, dar se pregatesc cei din tabara opusa sa "analizeze" fenomenul - "va sa zica iarasi i-a facut Basescu pe micuti", "USL tremura de frica si rateaza sansa istorica", "Opozitia facuta praf de arma secreta a maretului presedinte".
Cand unii vorbesc, ceilalti pastreaza tacerea. Si viceversa. Cand unii ataca, ceilalti vor sa fluiere si, culmea, chiar fluiera. Cand unii vad negru in fata ochilor, altii ori nu vad nimic, ori se concentreaza pe albastrul cerului si infinitul Universului. Rar veti auzi pe vreun simpatizant al Opozitiei sa spuna ca, totusi, ingrosarea randurilor de tradatori transforma USL intr-un cos de gunoi al Puterii.
Cum la fel de rar veti citi pe vreun ideolog al dreptei reformatoare a presedintelui, din presa supusa Puterii, care va recunoaste, de exemplu, ca PDL e aproape de cosul de gunoi al istoriei. Sau ca oferta din scrisoarea lui Traian Basescu catre USL este o bataie de joc la adresa notiunii de stat civilizat si un semn al disperarii care l-a cuprins pe presedinte
