Soţii Vădeanu, octogenari, rememorează vremurile în care şcoala şi bunul simţ mergeau mână-n mână, când elevii îşi respectau dascălii, iar cei mici îi salutau pe cei mari cu "Bună ziua, domn’ elev". Soții Vădeanu au trăit vremuri desprinse parcă din altă lume
Sursa: RĂZVAN VĂLCĂNEANȚU
Seria de articole despre uniforma şcolară a adus nostalgia în casa familiei Vădeanu, din Bucureşti. Cei doi soţi locuiesc lângă un liceu din sectorul 3 al Capitalei şi nu contenesc să se minuneze de ceea ce văd pe lângă şcoală.
"Înainte şi după cursuri, elevii se opresc la o ţigară, înjură, ne răspund urât dacă le atragem atenţia, fetele au fuste scurte, unghii vopsite....Păi soţia mea, ca toate elevele de liceu, nici nu a avut voie să poarte ciorapi de mătase până nu a terminat liceul!", compară lucrurile domnul Vădeanu.
Şi amintirile curg. Timp de un an, de la 7 la 8 ani, el a purtat uniformă de străjer, care semăna cu cea de pionier, doar că avea cravată tricoloră şi, în locul nodului, o împletitură din piele. Apoi, a purtat băscuţă de elev, cu cămaşă şi bluză, iar când a mai crescut a trecut la haină şi pantaloni bleumarin şi şapcă de licean.
Soţii Vădeanu, care au învăţat la Liceul Comercial "Gheorghe Chiţu" din Craiova, împart aceleaşi amintiri, pe care le povestesc completându-şi reciproc frazele.
În şcoala în care au studiat, elevii din ciclul superior aveau, la numărul matricol, două steluţe, în timp ce elevii mai mici aveau una singură. "Când întâlneam un elev cu două steluţe şi dungă galbenă la şapcă, ştiam că e din ciclul superior şi salutam «Bună ziua, domn’ elev!»", rememorează domnul Vădeanu.
Atenţie, poliţia şcolară!
Amuzaţi, cei doi soţi îşi aduc aminte că nu aveau voie să întârzie în oraş sau la cinema mai mult de ora 18.00, iarna, şi 20.00, vara.
Dacă îi prinde
