Istoria cu Chiliman a revigorat-o pe Elena Udrea. Margret Thatcher s-a reinstalat pe blogul din Pleşcoi, foişorul din care încurajează electoratul plăpând care nu crede că au murit bancurile cu blonde. Udrea încurcă realitatea cu dorinţele, mai speră în duhul Cotrocenilor, e convinsă că electoratul s-a ţicnit şi va vota cu necuratul.
Aici e caraghioslâcul pedeliştilor, cred în semne. Dacă opoziţia se-mpiedică de ceva, îşi închipuie că li se umflă lor norocul. Să enumerăm deci momentele cheie care au declanşat euforia dnei Cocoş.
După episodul Chiliman, madama de fier presimte ”dezastrul” apropiat al useliştilor. Constată că USL-ul e o “construcţie artificială”, care face o “politică la ciupeală”. Habar n-avem cum e useleul, dar cu siguranţă e naturală alianţa pedeliştilor cu uneperiştii. UNPR e partidul de ciupeală pe care nu-l recunosc sondajele, întrucât respondenţii n-au auzit de el şI deci n-au înţeles întrebarea.
Meciul Antonescu-Chiliman o face pe Udrea să observe că “politica la ciupeală nu îmbunătăţeşte deloc viaţa românilor” (urmează scena cu lacrimile pentru viaţa românilor, tip dragă Stolo). Concluzia blondei vopsite e că viaţa românilor s-a înviorat instantaneu după ce Boc şI guvernul pedelist cu Udrea în moţ au căsăpit (nu ciupit) salariile şI pensiile din România.
“În USL se joacă la rupere, se duce o bătălie pe viaţă şI pe moarte”. S-o duce, că vorba unuia la televizor, e un partid viu. În PDL însă nu se bate nimeni. N-are cine. Pleacă membrii pe rupte. Nici momiţi de MRU cu bani de mălai şi-un peşte nu mai rezistă. E clar, Udrea nu mai are miros.
Să vezi însă rupere, coate, bătaie pe viaţă şI pe moarte între pedelişti, când n-or mai încăpea toţi în barca liberală a lui Frunzăverde, după cum se bârfeşte între intelectuali.
Triumf deplin: “Sondajele de opinie care îi prezintă pe cei din opoziţie ca învingători r
