În urmă cu doi ani, poetul constănţean George Vasilievici se sinucidea. La doar 31 de ani, pe 10 aprilie 2010, Vasilievici a lăsat în urmă viaţa, poezia, prietenii, familia. George Vasilievici a fost poet, prozator, consilier editorial, redactor şi redactor-şef al revistei culturale „Tomis". Membru al Cenaclului de Marţi din Constanţa şi al Asociaţiei Arte/Litere ASALT, Vasilievici a publicat îndeosebi în mediul literar online (Hyperliteratura, Club literar, Hotel Chiustenge). Poemul său de debut a fost „Emilia se povesteşte". Printre volumele sale se numără „Gabi 78", „Featuring", „Cerneală", „O cameră cu două camere" şi „Yo-yo". În luna februarie a anului 2010 îşi lansase romanul „Viseptol", în tiraj limitat, publicând fragmente din acesta pe Internet. „1 - 0 pentru Dumnezeu" Moartea poetului a îndurerat mediul cultural constănţean, aşa anemic cum se defineşte el în ultimii ani, dar mai ales scriitorii generaţiei sale. La momentul respectiv, Sorin Dinco scria pe blogul personal: „Frate Georg, ce zodie neagră!... Să vezi tu ce supărat o să fie MM pe tine... Sinuciderea... un mister, dar nu o Taină. 1 - 0 pentru Dumnezeu. Şi nu vă puneţi cu Dumnezeu, că vă bate oricum la zero. Când un prieten se sinucide... zbang! te-ai umplut de vină! nu ştii pe unde să mai scapi. Eşti, evident, un egoist. Începi să spui: era poet, iar poeţii ăştia... George Vasilievici s-a sinucis... Prima dată, verifici dacă-i o glumă proastă (deşi ai în suflet demonul acela care îţi spune ceva pervers, ireproductibil, de-o ruşine imensă, atât de mare, că ţi-e ruşine că eşti om şi nu câine, ca să nu simţi chestia aia vreodată...). După ce afli că nu-i o glumă, dai numai de suflete triste, dar de o tristeţe inumană, ceva peste sau sub, nu ştiu cum. Pentru că moartea nu e de la Dumnezeu, ci de la om. Şi atunci începi să cauţi omul. Omul ăla mic şi prost care tocmai te-a părăsit. Şi basta!". „Inima l