Anul trecut, Solomon Marcus a reunit într-un volum masiv mai multe zeci de articole, conferinţe, interviuri şi dezbateri cu „oameni ai şcolii“ publicate în presă de-a lungul a aproape patru decenii (1973-2011), în care atinge o mare diversitate de „răni deschise“ ale culturii şi educaţiei contemporane. Toate – „reacţii la cald“, intim legate de proiectele acestui inepuizabil matematician umanist conectat la noosfera internaţională a ultimelor decenii. E vorba, altfel spus, despre latura reactivă şi misionară a unui profesor exemplar, pentru care matematica asigură baza unei concepţii transdisciplinare holistice, iar gândirea – un angajament existenţial continuu.
Preocupat de evidenţierea structurilor antropologice ale cunoaşterii, reinventând spectaculos umanismul clasic de pe coordonatele ştiinţelor cognitive, Solomon Marcus sintetizează în „ecuaţia“ personalităţii sale înţelepciunea unui bătrân savant, performanţa intelectuală a vârstei mature şi un suflet de copil ce se bucură de frumuseţea unei probleme ca de un miracol cotidian, contaminându-i pe cei din jur. Un asemenea tip uman transcende disputele recente dintre aşa-numitul „enciclopedism amator“ şi „specialişti“ prin excelenţa specializării transdisciplinare şi – amănunt important - prin medierea literaturii.
Reperele sale formative sunt, de altfel, personalităţi ce au stabilit punţi autentice între artă, gândirea speculativă şi matematicile superioare: Dan Barbilian, Stéphane Lupasco, Pius Servien sau Matyla Ghika. Locul geometric al identităţii lui Solomon Marcus are însă în vedere o întreagă tradiţie autohtonă a relaţiei dintre umanioare şi matematici, în care intră spătarul Nicolae Milescu („primul român care a scris o carte de matematică“), Dimitrie Cantemir, Gh. Lazăr, Gh. Asachi, I. Ghica, Spiru Haret, David Emmanuel sau pe nedrept uitatul Alexandru Myller. Referinţe important
