Este bine că a eşuat privatizarea Cupru Min în condiţiile în care a fost ea derulată. Nu este vorba însă despre niciun fel de victorie a Guvernului împotriva "investitorilor deştepţi".
În condiţiile în care, în ciuda unui preţ de trei ori mai mare decât cel estimat de stat, privatizarea ar fi urmat să fie făcută în baza unei evaluări care nu ţine cont de valoarea zăcământului, este mai bine că procedura a fost întreruptă.
Faptul că firma Evaluar, din Alba Iulia, cea care a evaluat Cupru Min aşa cum i s-a cerut de către stat, avea în 2010 doar patru angajaţi nu contează, poate, atât de mult precum faptul că statul ar fi urmat să ceară o redevenţă pe un zăcământ cu o valoare necunoscută.
Ministrul Economiei, Lucian Bode, radia de fericire vineri seară când a anunţat că privatizarea a eşuat. El a ţinut să sublinieze că motivul este că investitorul străin nu a fost de acord cu anumite condiţii, printre care şi publicarea integrală a documentaţiei.
Adevăratul motiv pentru care privatizarea Cupru Min a eşuat este momentan necunoscut. Poate că Guvernul nu minte, de data aceasta, şi cel care a câştigat licitaţia chiar nu a fost de acord cu clauzele impuse de statul român. Poate că, în acelaşi timp, Guvernul României şi-a dat seama că nu poţi privatiza "în orb" o companie de stat care deţine un zăcământ cu o valoare încă necunosută.
Ceea ce este clar însă este că premierul MRU a fost din lăsat în ofsaid de cei care se aşteaptă ca el să fie continuatorul politicilor promovate până acum de preşedintele Băsescu. În timp ce premierul vorbea cu evlavie despre succesul României, despre credibilitatea Guvernului şi a economiei locale, toate acestea fiind măsurate în acel preţ de 200 de milioane de euro obţinut la licitaţia cu strigare, în Ministerul Economiei directorii se uitau cruciş pe documentele din care reieşea că statul nu ştie ce vinde. @N
