Nu este nimic de scris despre memorabilul meci făcut de CFR Cluj contra Rapidului pe teren propriu. Din toate punctele de vedere felicit Rapidul! A arătat ca o adevărată echipă, una care nu păcăleşte fotbalul, a înscris de câte ori a putut. Bravo! De altfel, au şi plecat de la Cluj aplaudaţi, nu huiduiţi! Asta spune tot. Adevărul este că CFR-ul face meciuri memorabile, de la acel 1-2 pe terenul Romei şi până la acest 0-5 acasă. Toate rămân în istoria clubului, dar toate sunt istorie! Nimeni nu trebuie să se agheţe de acest scor, la fel cum nu trebuia să trăiască la nesfârşit nici din acel 1-2 din peninsulă.

Despre jucători nimic altceva decât...au fost penibili. Restul îl cunosc şi ei. Nu au arătat contra feroviarilor bucureşteni nici măcar ca o echipă care se bate pentru evitarea retrogradării, de „look” de campioană nici nu poate fi vorba. Să le fie ruşine! Ruşine nu pentru ceferişti, dar pentru toţi cei din ţară care au privit partida. Nu aşa te prezinţi la un spectacol fotbalistic.

Antrenorul. Costa era simpatic, cel puţin aşa îl priveam eu, însă antrenamentele lui erau un mare zero, iar tactica...cine oare a înţeles ceva din ce a jucat CFR-ul? Ultima demonstraţie de fotbal a vişiniilor clujeni a fost, paradoxal, meciul pierdut contra lui Dinamo pe teren propriu din turul de campionat. De atunci, deşi nu au mai pierdut pănă acum, a contat valoarea individuală a jucătorilor care a făcut diferenţa, nu aşezarea din teren, nu tactica, nu echipa ca entitate. Ştiam de la partida contra studenţilor din Bucureşti că va pleca Mr. Costa. Era simplu de ghicit şi cine vine în locul lui.

Acum, Ando dragă deşi antrenamentele tale nu au diferit foarte mult în trecut de cele ale lui Costa, adică nu prea se făcea nimic în timpul lor, trag nădejde că ai învăţat ceva. Eşti cal (nu cîine!) bătrân. Vrei sânge? Sânge să fie! Şi noi îl vrem! Vrem să îl simţim în