Crin Antonescu se afla in fata unei decizii care i-ar putea marca inceputul sfarsitului carierei politice. Prin plecarea lui Andrei Chiliman, PNL ar incasa lovitura comparabila cu pierderea lui Sorin Frunzaverde cate PDL.

Dar daca in cazul lui Sorin Frunzaverde, plecarea a fost un gest de pur oportunism, in cazul lui Andrei Chiliman, demisia ar fi consecinta directa a politicii proaste si excesiv de autoritare a lui Crin Antonescu, dar si a permeabilitatii excesive a USL la traseistii care acum isi cauta umbrela electorala.

Prin mazilirea brusca a lui Andrei Chiliman de la sefia PNL Bucuresti, Crin Antonescu a incercat sa transmita un mesaj de forta ostilor liberale: cine carteste, plateste, sau, daca vreti, "cine misca, misca mort". Sigur, inaintea unei batalii pe viata si pe moarte, e firesc ca un lider puternic sa impuna o disciplina de fier si sa nu accepte derapaje cu potential de exemplu negativ. Cu singura conditie ca o asemenea politica de mana forte sa nu sfarseasca prin a avea efecte contrare, adica, dimpotriva, sa demobilizeze ostile si sa determine hemoragii grave. Adica exact ce se este pe cale sa se intample.

Liderul PNL Bucuresti si subordonatii sai de la sectoarele 2 si 4 au platit doua lucruri. Acut, refuzul de a se incolona in spatele traseistilor, iar cronic, rezistenta in fata politicii dictatoriale a lui Crin Antonescu si refuzul de a preda intreaga putere asupra PNL Bucuresti oamenilor presedintelui PNL.

Dar Andrei Chiliman nu era un liberal oarecare. El este unul dintre stalpii liberalilor in Bucuresti, un primar cu o foarte mare popularitate (cat de meritata, e o alta poveste). PNL si-a centrat inclusiv campaniile parlamentare in Capitala pe figura lui Andrei Chiliman. Tocmai din cauza anvergurii sale, Andrei Chiliman i-a stat mereu in gat lui Crin Antonescu. Lovitura incasata luni de dl. Chilima