Două declaraţii mi-au atras atenţia în ultimele zile: declaraţia lui Crin Antonescu şi declaraţia lui Theodor Paleologu.
Cea a lui Crin Antonescu stârneşte amuzamentul. Domnul co-preşedinte social-liberal ne spune că nu poate, totuşi, concepe un preşedinte al României cu rol decorativ, dar nici unul jucător. Dar cum? Ne răspunde tot domnul Antonescu: unul moderator (de televiziune oare?), care să nu fie şeful nimănui dar să asigure buna funcţionare a instituţiilor, care să fie - atenţie! - garant, nu cenzor. Nu mai fac niciun comentariu, mi se pare total neserios. În fine, spuneţi dumneavoastră cum ar trebui să fie, până la urmă, preşedintele configurat de Crin Antonescu, cum arată, trăieşte şi gândeşte un asemenea om şi pentru ce-l mai alegem dacă, fiind "totul", nu este nimic.
Declaraţia lui Theodor Paleologu este extrem de importantă, vizând o chestiune cu care ne vom confrunta în premieră: votul uninominal într-un singur tur de scrutin. Domnul Paleologu admite că, în particular, în discuţiile private, politicienii îşi doresc ca lumea să nu vină la vot, pentru ca votul cumpărat să capete o importanţă decisivă. De fapt, nu "uninominalul" ridică probleme, ci existenţa unui singur tur de scrutin. Să facem o scurtă "aplicaţie" pe localele din 10 iunie.
Până acum, candidaţii partidelor cu bazin electoral mare aveau şi o marjă de eroare mare, astfel încât "investiţiile" puteau fi aproximate fără a se face risipă. Adică: "băgau" exact cât trebuia pentru primul tur de scrutin pentru a merge în al doilea. Până la al doilea, aveau timp suficient pentru a calcula cât mai era necesar pentru victorie. Dar într-un singur tur calculele trebuie făcute dintr-o dată, nemaiexistând posibilitatea "retuşurilor". Caracterizând situaţia, se poate spune aşa: se trezesc dimineaţa, începe votul, iar seara află cine e primar şi cine preşedinte de CJ. Deci, în
