Clauza penala reprezinta acea conventie prin intermediul careia debitorul se obliga sa plateasca creditorului o suma de bani sau sa efectueze o alta prestatie determinata in favoarea acestuia in cazul neexecutarii obligatiilor sale contractuale. In mod traditional, clauzei penale i-a fost atribuita o dubla natura juridica, fiindu-i recunoscut atat un rol compensatoriu (de evaluare anticipata a prejudiciului suferit de creditor in caz de neexecutare), cat si un rol sanctionator (pedeapsa privata contractuala pentru neexecutarea obligatiilor asumate).

In sistemul Codului Civil de la 1864, reducerea clauzei penale era admisa numai in cazurile in care obligatia debitorului era executata in parte (in acest sens art.1070 Cod Civil 1864 prevedea "penalitatea poate fi imputinata de judecator, cand obligatia principala a fost executata in parte"), pentru celelalte cazuri practica judiciara adoptand in general solutia ireductibilitatii clauzei penale. Cu toate acestea, in practica arbitrala relativ recenta anterioara intrarii in vigoare a Noului Cod Civil, au existat solutii care au admis reducerea cuantumului clauzelor penale avand caracter vadit excesiv. Aceste solutii au avut la baza temeiuri de drept precum: incalcarea bunei-credinte si a echitatii contractuale, incalcarea echilibrului dintre prestatiile partilor, raportarea la anumite criterii precum: atitudinea partilor pe parcursul executarii contractului, rezonabilitatea clauzei penale prin comparatie cu uzantele aplicabile in materie etc.

Noul Cod Civil recunoaste expres in art.1541 doua cazuri in care cuantumul penalitatii poate fi redus de judecator, si anume:

in cazul executarii partiale a obligatiei contractuale in masura in care aceasta a profitat creditorului;in cazul in care penalitatea are caracter vadit excesiv prin raportare la previzibilitatea prejudiciului pentru parti la moment