- Social - nr. 991 / 11 Aprilie, 2012 Inca de la prima aparitie a omului pe pamant s-a creat un legamant sacru intre cei doi. Cresterea lacomiei statelor care se numesc ,,tari dezvoltate”, precum si nevoia de surse de materie prima si necesitatea unor noi piete de consum au determinat incercarea de distrugere a acestuia. Palestina este o tara mica, de 28.000 km patrati, reprezentand o legatura intre Asia si Africa. Datorita acestei pozitii geografice a fost luata in calcul de catre forte mari, mai ales o data cu sfarsitul primului razboi mondial si impartirea Imperiului Otoman intre Anglia si Franta. Dupa aceea Anglia, ca mostenitor al Palestinei, a ajutat Agentia Sionista Internationala si i-a daruit o parte din Palestina pentru a crea un ,,camin national evreiesc” pe acest teritoriu. Evrei emigrati din Europa, membrii ai gruparii Hagana si ai altor grupari evreiesti mici, i-au atacat, cu sange rece, pe bastinasii pasnici, si ca rezultat au fost masacre si expulzari ai cetatenilor originari pentru a crea statul Israel, pe 15 mai 1948, ce avea ca suprafata 3/4 din Palestina. Cu toate acestea, au ramas aproape 700.000 de palestinieni, care au fost considerati cetateni israelieni, dar de gradul 3. Pamantul ocupat in 1948 avea ca suprafata 2.700.000 hectare, fiind impartit astfel: arabilor 1.300.000 ha; evreilor - 510.000 ha; restul de 890.000 ha apartinea arabilor, dar englezii le-au folosit ca baze militare intre anii 1942-1944, iar in timpul araturilor si recoltei, englezii eliberau permise speciale arabilor sa intre in aceste zone. Dupa infiintare statului, israelienii au inceput sa puna stapanire pe zonele considerate ale nimanui, in sensul ca multe dintre aceste terenuri apartineau oamenilor absenti, care au ramas refugiati in tarile arabe vecine sau emigrati in alte state ale lumii. Bastinasii, dupa 28 de ani, au ajuns la circa 1.500.000, dar Israelul construies