Sorin Pâslaru de la Ziarul Financiar se întreba, zilele trecute, cum de Alexandru Nazare, foarte tînărul (32 de ani) ministru al Transporturilor, foloseşte construcţii bizare gen „A lipsit coerenţa în prioritizare“ sau „e un lucru pe care îl facem cu expertiză internaţională“, din moment ce avea doar 9 ani în 1989. Se dovedeşte că limba de lemn nu e apanajul comunismului. Dar cum vine asta?
DE ACELASI AUTOR Ministrele şi pompa Brandul Moş Crăciun Probleme de imagine - Antonescu, Băsescu, Diaconescu, Ponta Patria ca baby sitter, de 1 DecembrieDacă sintagma „limbă de lemn“ a apărut în Franţa prin anii ’70, pentru a fi examinată de Françoise Thom în volumul omonim apărut în 1987, fenomenul e cunoscut mult mai de mult. În Politics and the English Language (1946), George Orwell vorbeşte despre fenomen fără a-i da un nume şi fără referiri la comunism. Se poate spune că la el e vorba de birocraţia care secretă un cocon de cuvinte, constînd în clişee, cuvinte fără sens, preţiozitate, toate ascunzînd realitatea nu numai cu intenţie, ci şi fără. Iar din acest punct de vedere, apucăturile vagi-neologistice ale ministrului Nazare sînt explicabile: în România comunismul a murit, dar birocraţia merge înainte. Fractura ideologică de suprafaţă înseamnă, în realitate, o prelungire a excesului birocratic. De la Prut la Tisa, birocraţia există pe dos decît la Max Weber, în sine şi pentru sine, în complicitate cu puterea politică, pe care o alimentează cu voturile proprii şi taxele inamicei clase de mijloc productive, pentru ca mai apoi să primească privilegii, de la salarii la garanţii instituţionale cu privire la autoperpetuare şi eventual multiplicare. Evoluţia ei, a birocraţiei, seamănă prea puţin a istorie, acţiune propriu-zisă, şi-atunci vagul cuvintelor, aşa cum le-au descris Orwell sau Thom, are o altă explicaţie: corespunde inacţiunii, irealităţii sau acţiunilor lip
