Au trecut cîteva săptămîni bune de cînd Dan Şova a spus foarte doct că românii nu sunt reponsabili de pogromul de la Iaşi, suficient cît să se ducă şi să se întoarcă "reeducat " de la Washington. Dar chiar o fi fost un pogrom la Iaşi? În oraş nu există nici un monument care să ateste acest lucru, nici măcar în gara de unde a plecat trenul morţii, gară care s-a renovat vreme de vreo cinsprezece ani din bani europeni. În săptămîna de şcoală "altfel", cînd în sfărşit profesorii au avut voie să scoată elevii din şcoli, elevii ieşeni nu au avut astfel unde să meargă să vadă cu ochii lor. Nici cei bucureşteni nu s-au dus, deşi în 2009 autorităţile au dezvelit un monument al holocaustului în spatele SRI, care arată deja ca acele monumente comuniste supravieţuind în Rusia sau Ucraina, îngropate de praf si rugină. Cel mult un turist străin se rătăceşte pe acolo, deşi România are oficial o zi a Holocaustului, special ca oamenii să se întrebe despre ce o fi vorba. Nu se întreabă nimeni, că nu ştie nimeni despre ea. Nu doar Dan Şova. În Iaşi, unde evreii formau la un moment dat mai mult de jumătate din populaţie, nici adulţii, nici copiii nu ştiu acest lucru, deşi oraşul lor cel adormit se întinde dincolo de Păcurari pe kilometri întregi. Închise dincolo de ziduri, cimitirele, singurele rămase, nu atrag atenţia nimănui, iar vechile cartiere, ca Tîrgu Cucului sau Dudeşti, nu mai au înfăţişarea de altădată.
Te-ai fi aşteptat ca gafa lui Dan Şova să ne facă să discutăm de pogromul de la Iaşi, sau de execuţiile de la Odesa, pe care Şova le-a recunoscut în acelaşi interviu, arătînd că nu e antisemit, ci ignorant şi suficient. Nici vorbă de una ca asta, dovadă că interesul poveştii a fost pur electoral pentru media. Nici un fel de "A fost sau n-a fost?" nu s-a declanşat nici de data asta, pentru că, să fim sinceri, chestiunea nu prezintă nici cea mai mică importanţă
