A pune semnul egal intre initiativa legislativa a catorva deputati PDL care doresc conditionarea avortului de un aviz de la psiholog si sinistrul decret prin care Nicolae Ceausescu interzicea intreruperile voluntare de sarcina este mai mult decat o nerozie.
Este o impietate la adresa miilor de femei care au platit cu viata acest abuz si la adresa medicilor care au platit cu profesia si libertatea incercarea de a le ajuta pe gravidele fara voie.
Dar asta nu inseamna ca initiativa democrat liberalilor este binevenita sau macar utila scopului propus, mai precis cresterea natalitatii.
Din considerente morale si religioase sunt un adversar al avortului. Dar aceasta este o optiune personala. Si cum in egala masura sunt un adversar al incalcarii liberului arbitru si a dreptului femeii de a decide, nu pot accepta niciun fel de ingradire a acestor atribute esentiale ale libertatii.
Pana la urma, fiecare femeie isi asuma deciziile si pacatele proprii si raspunde pentru ele cel putin in fata propriei constiinte.
Si nu cred ca ceea ce nu reuseste sa impiedice frica de Dumnezeu, invataturile Bisericii si, in primul rand, cel mai puternic instinct al unei femei normale, cel matern, va reusi sa impiedice un psiholog.
Interventia acestei verigi obligatorii nu va face decat sa sporeasca birocratia si sa stimuleze coruptia, sa intarzie gestul extrem, facandu-l astfel si mai traumatizant. Va aparea un drum in plus, o coada in plus, un plic in plus, un stres in plus, o formalitate inutila in plus.
Apoi, intr-o tara cu trecutul si traumele Romaniei, o tara in care prima grija din decembrie 1989 a fost sa relegalizeze avortul, orice minima ingradire in acest domeniu creeaza reactii adverse disproportionate si periculoase.
Si de ce toate acestea? Pentru ca mama sa vada niste ecografii ale fatulu
