Mijlocaşul de bandă stângă al Gaz Metan Severin a vorbit, în exclusivitate pentru GdS, despre teribilul accident suferit în luna martie şi despre necazurile sale din prima parte a anului, sperând totodată ca ghinioanele să fi luat sfârşit

Rănile fizice au trecut destul de rapid, însă nu şi cele psihice. La aproximativ trei săptămâni de la accidentul auto pe care l-a avut, Viorel Şaim spune că e norocos că mai trăieşte. „Am avut mare noroc“, a punctat Şaim, amintindu-şi cu groază momentele petrecute pe 19 martie. „Era într-o zi de luni, veneam spre Severin, urma să avem antrenament de dimineaţă. Era 6.05, îmi amintesc perfect, mergeam regulamentar în localitatea Călan, când o dubă care venea din sens opus a virat brusc stânga, mi-a tăiat calea şi m-a izbit frontal, aruncându-mă pe alt drum, într-un gard. Impactul a fost atât de puternic, încât, pur şi simplu, mi-au sărit încălţările din picioare. Practic, bordul mi-a venit până peste picioare. Cei de la Descarcerare au încercat să mă scoată pe uşi, dar maşina era atât de avariată încât nu se deschidea nici una, aşa că m-au tras afară prin portbagaj. Şoferul dubei a fost de vină, a recunoscut la poliţie, a spus că nu m-a văzut. Accidentul a fost groaznic şi mă consider norocos, ţinând cont că eu, care am o maşina mică, am scăpat cu viaţă şi o femeie din dubă a fost în comă câteva zile... Bine că nu a mai fost cineva cu mine în maşină“, a spus mijlocaşul de 22 de ani, originar din Târgu Mureş. „Nu pot să spun că eram conştient 100%, pentru că nu-mi amintesc totul. Cred că mi-au făcut ceva injecţii acolo, în maşină, dar mai mult nu ştiu, pentru că am intrat într-o stare de şoc, plângeam, tremuram şi urlam că mi-au rupt genunchii. Am ajuns la spital la Hunedoara, unde mi s-au făcut investigaţii şi, din fericire, nu am avut nimic serios. Am fost tăiat la ambii genunchi, am avut contuzii la piept, unde m-am lovit