Traian Băsescu propune să-şi dea demisia în schimbul revizuirii Constituţiei. Nu-i exclus ca sfătuitorii săi să-l fi convins că e o lovitură de imagine cu efecte imediate în rândul opiniei publice. Nu s-a întâmplat aşa. Mai degrabă a părut o mişcare disperată. Puţin probabil ca electoratul să-l perceapă pe actualul preşedinte ca pe un om de stat preocupat de România. Şi să considere că ţara are nevoie de o nouă Constituţie, modernă şi eficientă, motiv pentru care preşedintele e dispus să renunţe la doi ani de mandat. Nu cred că aşa stau lucrurile. Opinia publică e preocupată, mai degrabă, de problemele economice decât de astfel de subtilităţi. Pentru preşedinte e doar un calcul în scopul supravieţuirii.
În varianta, aproape sigură, a venirii la putere a unui guvern USL, Traian Băsescu va fi izolat la Cotroceni. În noua variantă a legii referendumului, suspendarea e destul de greoaie. Şi chiar dacă opoziţia ar iniţia un asemenea demers, umilinţa ar fi totală pentru preşedinte. Din nou, timp de o lună, Traian Băsescu ar trebui să plece de la Cotroceni. Mai mult, ar fi nevoit să se implice într-o campanie obositoare, în care să suporte atacurile adversarilor aflaţi acum la putere.
Chiar dacă referendumul nu l-ar trimite acasă (ar fi necesare peste nouă milioane de voturi şi e puţin probabilă o participare atât de masivă), întreaga poveste s-ar dovedi deloc confortabilă pentru el. Pe de altă parte, un guvern ostil, chiar agresiv, l-ar pune în situaţii imposibile. Să ne imaginăm o reuniune la Bruxelles, în care Băsescu s-ar trezi însoţit de premierul USL (Boc nici nu îndrăznea să viseze la aşa ceva).
Exact în finalul carierei sale prezidenţiale, Traian Băsescu s-ar confrunta cu diferite ipostaze umilitoare (opinia publică românească are un apetit deosebit pentru astfel de momente atunci când vine vorba despre mai-marii zilei).
