Debutul de săptămână a fost marcat de evenimentele din ograda liberală. Cam pe neaşteptate, preşedintele Antonescu a procedat la înlocuirea unor şefi de filiale şi poate că mişcarea n-ar fi stârnit prea multă vâlvă dacă printre aceştia nu s-ar fi aflat primarul de la Sectorul 1, Andrei Chiliman care a reacţionat emoţional, acuzând conducerea că i-a înfipt un cuţit în spate şi lansând perspectiva unei demisii din PNL.
Vestea a fost primită cu bucurie în tabăra puterii, care a sperat că prin defecţiunea lui Chiliman ar putea compensa lovitura dată de plecarea lui Frunzăverde, deschizând astfel calea unor noi dezertări. Şi Chiliman şi Frunzăverde sunt cotaţi ca „grei” ai partidelor lor. Chiliman deţine, ca şi Frunzăverde, dealtfel – una dintre cele mai înalte funcţii din organigrama partidului, cea de vicepreşedinte. În plus era unul dintre cei mai puternici – în aşezarea sa „în teritoriu” – lideri liberali, aflându-se la comenzile celui mai potent – din punct de vedere economic – sector al Capitalei, aducător de influenţă şi beneficii, inclusiv materiale. S-ar putea spune, pe bună dreptate, că modul în care a procedat Antonescu a fost unul pripit: nu strângi de gât găina care mai are încă de făcut ouă de aur! Totuşi – ce a determinat această schimbare intempestivă?
Într-una dintre cele mai bune evoluţii publice ale sale, într-o emisiune a TVR, de luni seară, preşedintele liberal a dat o explicaţie suficient de clară: Chiliman şi ceilalţi împricinaţi ameninţau, prin jocurile personale pe care încercau să le facă, stabilitatea construcţiei preelectorale a USL, în cadrul căreia s-au negociat, pas cu pas, toate mişcările. Ce n-a spus Antonescu este faptul că, într-un plan discret, Chiliman&Co ar fi dorit să realizeze un soi de puci prin care să-l impună pe fostul preşedinte Tăriceanu, în faţa celui actual. Din nefericire – pentru „conspiratori” – Tăriceanu n-a