Biserica Ortodoxă îl prăznuieşte astăzi pe Sfântul Ierarh Calinic de la Cernica, născut la Bucureşti, în octombrie 1787, din părinţi temători de Dumnezeu. A primit la botez numele Constantin iar la 20 de ani şi-a îndreptat paşii către Mănăstirea Cernica, fiind primit cu dragoste părintească de stareţul Gheorghe, care după un an l-a tuns călugăr, dându-i numele Calinic. După o lună a fost hirotonit ierodiacon. 43 de ani a vieţuit la Sfânta Mănăstire Cernica, în post, rugăciune şi smerenie, până a urcat în treapta diaconiei.

Din volumul "Vieţile sfinţilor de peste tot anul” aflăm că " (...) după cinci ani de slujire în treapta diaconiei, a primit şi sfinţitorul dar al preoţiei, iar după alţi cinci ani, cu glas de obşte a fost ales de sobor stareţ al chinoviei de la Cernica, pe care a cârmuit-o cu multă iscusinţă timp de 31 de ani, săvârşind multe fapte încununate de laudă”. În anul 1850, preacuviosul Calinic a fost ales şi sfinţit episcop al Râmnicului. "Cu nespusă râvnă şi osteneală a zidit din temelie biserica Episcopiei, împodobind-o cu zugrăveală şi odoare scumpe şi a dat viaţă nouă tiparniţei bisericeşti, scoţând la lumină multe cărţi de slujbă şi de zidire sufletească. Dorul de viaţă schimnicească l-a îndemnat atunci să zidească o biserică la Schitul Frăsinei”, se mai spune în Sinaxar. Sfântul Ierarh Calinic a păstorit în scaunul de la Râmnic mai bine de 16 ani apoi, a revenit la Mănăstirea Cernica, unde a mai trăit un an, ca simplu monah, mutându-se la Domnul la 11 aprilie 1868, fiind înmormântat în tinda Bisericii Sf. Gheorghe. Preacuviosul Calinic a avut darul facerii de minuni încă din timpul vieţii, sfintele sale moaşte aflându-se întregi în Biserica Mănăstirii Cernica.

Nu trebuie să uităm de slujbele speciale din Săptămâna Mare. La cea de-a treia Denie s-a făcut pomenirea femeii păcătoase care L-a uns cu mir pe Domnul, cu puţin înainte de înf