Naufragiul celui mai mare vas construit la începutul secolului trecut s-a transformat rapid dintr-o tragedie într-o vânătoare de comori și într-o metodă de a face bani.
Descoperirea în 1985, de către oceanograful american Robert Ballard, a locului unde se află Titanicul a transformat epava într-un obiectiv turistic. În 1987, un consorţiu din SUA, Titanic Ventures, a sponsorizat expediţii pentru recuperarea obiectelor de pe fundul oceanului.
Unul dintre pasagerii care au supravieţuit tragediei, Eva Hart, declara atunci: „Să aduci aceste lucruri de la o groapă comună arată o oribilă lăcomie şi lipsă de sensibilitate". Timp de câţiva ani, lupta asupra drepturilor de proprietate a epavei a fost acerbă. Miza era controlul turismului şi al artefactelor.
În 1993, RMS Titanic Inc, o subsidiară a unei mari companii care se ocupă de expoziţii şi licitaţii, a cumpărat toate drepturile Titanic Ventures. De atunci, 400 de oameni au văzut rămăşiţele epavei. Din 1997, Deep Ocean Expeditions este dintre organizatorii de excursii la epavă, la preţul de 60.000 de dolari.
O altă companie care a oferit acelai pachet de servicii a fost Subsea Explorer. Cu ajutorul acesteia, un cuplu de americani, David Leibowitz şi Kimberley Miller, au coborât cu un submarin în apropierea epavei şi s-au căsătorit.
Cuplul a plătit în 2001 doar 6.000 de lire sterline. Rudele pasagerilor de acum 100 de ani au protestat în acel moment, considerând că această nuntă este o insultă adusă pasagerilor din 1912, deoarece ar fi un „mariaj realizat pe un mormânt".
De altfel, până şi organizatorii acestor expediţii consideră că epava nu mai suportă multe „vizite". „Am terminat scufundările spre Titanic din 2005, dar odată cu centenarul am avut foarte multe cereri. Ultimul supravieţuitor a murit, iar noi am fost pe Titanic de 197 de ori. Cred că es
