Săptămâna Mare aduce în prim-plan un adevărat tezaur al tradiţiilor. Locuitorii satului arădean Chereluş perpetuează un obicei unic şi străvechi de sute de ani legat de sărbătoarea Paştelui. În fiecare an, familia unui gospodar de vază îşi anunţă intenţia de a deveni „Naşul Paştelui". În Joia Mare, familia respectivă pregăteşte „coşare" cu colaci, prescuri, ouă vopsite şi un miel care sunt plimbate într-o procesiune pe străzile satului, până la biserică, unde sunt sfinţite de preot. În comuna arădeană Almaş, în Joia Mare, preotul Ioan Daşcău, are grijă ca tradiţia să fie respectată.
La Almaş, focul în faţa bisericii
În comuna arădeană Almaş, preotul Ioan Daşcău are grijă ca obiceiurile locale să nu fie alterate de modernism. Tradiţia comunei spune că în momentul în care paştele intră în biserică, în Joia Mare, în faţa bisericii trebuie să fie aprins un foc. La focul din faţa bisericii ortodoxe obişnuiesc să participe şi tineri neoprotestanţi, pentru că obiceiul este adânc înrădăcinat în tradiţia locului. Preotul Ioan Daşcău consideră acest fapt normal pentru că, în opinia sa, toţi sunt tineri ai comunei, vlăstare care îşi au adânc înfipte în glia locului rădăcinile prin care trag seva trăirilor româneşti.
Băieţii aleg buşteni mari, pe care îi împing în faţa gardului bisericii, unde aprind rugul care va arde până în a treia zi de Paşte. Tot focul din faţa bisericii din Almaş mai perpetuează un obicei, acela al încondeierii ouălor. Femei şi fete, îmbrăcate în costume păstrate din generaţie în generaţie, se adună în jurul rugului pentru a încondeia ouăle. Bătrânele transmit meşteşugul celor tinere, aşa cum l-au învăţat şi ele de la mamele şi bunicile lor. Femeile împodobesc ouăle cu modele specifice Almaşului, dintre care nu lipsesc creanga de brad sau frunza de stejar. Ele îşi confecţionează singure şi uneltele folosite pentru înco
