Halucinantă intervenţia lui Traian Băsescu de aseară! Ca de obicei, în cazuri similare, cu vocea tremurată şi ochii înlăcrimaţi!
S-a referit la cele trei cazuri extrem de sensibile, nu atât pentru protecţia mediului, cât pentru impactul asupra generaţiilor viitoare: Roşia Montană, exploatarea cuprului şi a gazului de şist. Aparent, prin declaraţia lui, Traian Băsescu doreşte să atingă două ţinte importante: crearea de locuri de munca şi, implicit unele venituri la fondul de pensii şi diminuarea importului de „resurse energetice”.
Spunem doar aparent pentru că, dacă acestea erau obiectivele pe care le dorea îndeplinite, Traian Băsescu ar fi trebuit să ofere şi argumente: câte locuri de muncă vor fi create prin deschiderea celor 3 exploatări? Pe ce perioadă vor fi create aceste locuri de muncă? Prin exploatarea gazului de şist, România va reduce importurile de gaze pentru 5 ani, 10 ani, pentru totdeauna?
În literatura de specialitate, există o definiţie a unui concept extrem de important pentru orice ţară civilizată, acela de valorificare durabilă a resurselor naturale. În termeni simpli, acest lucru presupune ca valorificarea resurselor naturale ale unei ţări trebuie să ţină seama de necesitatea ca şi generaţiile viitoare să poată beneficia de aceste resurse naturale. Suntem convinşi că acest concept este total necunoscut lui Traian Băsescu.
Crede oare cineva că pe Traian Băsescu îl interesează ce se va întampla cu cei care vor trăi pe aceste meleaguri peste 100 de ani? Sau, preocupă pe cineva dintre autorităţile vremelnice ale acestei ţări cu ce se vor îndeletnici nepoţii nepoţilor noştri peste 100 de ani?
Am auzit aseară că, în România secolului 21, singura pârghie de creştere economică este mineritul. Credem că acesta era un mesaj potrivit pentru secolul 19 când apăreau germenii dezvoltarii industriale a omenirii. Există multe ţări eur
