Sărbătorile Pascale sosesc la sfârşitul acestei săptămâni în România... şi în Grecia. Criza datoriilor şi a unui model nesustenabil a sosit în Grecia mai devreme, dar va veni şi peste România. Contrar a ce ne spun oficialităţile, fie ele de la Bucureşti, Bruxelles sau instituţii financiare internaţionale. Desigur, de fiecare dată când criza elenă cunoaşte un nou episod, se găseşte cineva pe la televizor să ne asigure că "România nu e Grecia". Ce nu ni se spune este că dacă în Grecia s-ar plăti salariile şi pensiile din România, nici Grecia nu ar fi... Grecia.

Sub aspectul datoriilor publice, într-adevăr, România nu este în fundătura în care se află Grecia. Încă... Însă dacă nu îşi schimbă modelul economic - oricât s-ar subţia statul - deficitul balanţei externe ne va îngropa în datorii şi va împinge ţara în vria în care se află acum Grecia.

Cancerul datoriilor se adună în economii în care randamentele sunt mici, companiile slabe, iar pieţele slab concurenţiale nu favorizează mărirea competitivităţii actorilor economici. Nu produci nimic, nu oferi nimic pieţelor internaţionale, dar ai pretenţia să consumi (pe datorie) alimente din import, să îţi cumperi ultimul iPad şi maşina cea mai nouă. Asta nu poate decât să te arunce în criză, mai devreme sau mai târziu. S-a întâmplat în cazul Greciei. Va veni şi decontul României dezindustrializate.

Problema Greciei nu a fost numai una a statului supradimensionat, înlănţuit de cheltuieli pe diverse proiecte publice şi de angajamente sociale imposibil de onorat pe termen lung. Este şi a unei economii slabe, adâncită în deficite externe cronice şi unde "convergenţa" nivelului de trai al cetăţenilor eleni nu a putut fi asigurată decât prin umflarea sectorului public, în baza abuzului de finanţare externă.

Noi, românii, însă trăim prost. Guvernul nu s-a angajat la atâtea promisiuni, lefurile bugetarilor nu s