- Istoric - nr. 992 / 12 Aprilie, 2012 Pe cand un monument pentru taranul Nagy József? Drumurile de ziarist m-au purtat prin toate aceste locuri, iar cazul pe care l-am intalnit la Suplacul de Barcau, o frumoasa comuna bihoreana, situata la cativa kilometri de Ip, m-a impresionat puternic. Si mi-a parut rau ca n-am reusit sa-l cunosc pe cel pe care romanii l-au considerat un erou al lor. Lui le datoreaza viata! De ce? Plutoanele mortii au fost oprite la intrarea in sat, dinspre Ip, de primarul József Nagy. Un taran intelept, care a fost ales primar in 1934 si tot primar a ramas pana cand a murit, in 1949. Cincisprezece ani! Atunci, in acel septembrie negru, i-a intrebat pe honvezi ce interese i-a adus in Suplacul de Barcau, dupa care le-a atras atentia ca el, primarul, de sase ani, face ordine aici. Capitanul Gurmáy a ramas mirat de fermitatea si curajul primarului-plugar din Suplacul de Barcau, mai ales cand i-a cerut sa nu intre in comuna si sa se intoarca de unde au venit cu armata lui cu tot. A tinut sa le mai explice ceva capitanului si honvezilor sai: de cand se stiu, oamenii de aici, unguri, romani si slovaci, traiesc in liniste si pace. N-a avut altceva de facut decat sa comande "Pe loc repaus”, apoi, inapoi spre Ip... In 1949, cand a murit, a fost doliu pentru tot satu’. Au venit cu totii sa-l conduca pe ultimul drum. Toti l-au iubit pentru omenia lui. Iar atunci, cand oamenii imi povesteau despre viata si corectitudinea acestui om, ma gandeam la primarul-ungur instalat la Ip de honvezi, care nu numai ca n-a intervenit pentru oprirea valului de crime, dar i-a incitat pe criminali sa le extinda. Si el, si preotii catolic si reformat, si unii intelectuali. Si m-am bucurat ca si azi, dupa aproape 70 de ani, pe mormantul sau, romanii continua sa aseze buchete de flori proaspete. Flori ale omeniei. *** Merita, poate, repovestita si o intalnire cutremuratoare