Radu Alexandru Nica este unul dintre cei mai proeminenţi regizori ai tinerei generaţii. După ce s-a şcolit în Germania, s-a format ca director de scenă la Teatrul Naţional „Radu Stanca" din Sibiu, unde a montat spectacole importante, precum „Hamlet", „Balul", „Vremea dragostei, vremea morţii" şi altele. De câţiva ani lucrează la Teatrul German de Stat din Timişoara.
Anul acesta este nominalizat la Premiile UNITER la categoria cel mai bun regizor pentru spectacolul „Mountainbikerii". Despre această montare am vorbit şi noi cu Radu Nica.
Radu, ai luat la începutul carierei un premiu Uniter pentru debut, spectacolele tale de mai târziu nu au fost trecute cu vederea şi au mai avut câteva nominalizari de-a lungul timpului, iar acum eşti pe cale să primeşti şi un premiu de regizor în toată firea, să-i spunem. Ce reprezintă pentru tine acest spectacol şi unde se situează el în cariera ta?
Radu Alexandru Nica: „Mountainbikerii" îl văd ca pe un spectacol de schimbare de paradigmă estetică personală. Simt că mă interesează din ce în ce mai puţin estetica cu tentă postexpresionistă, cu accent puternic pe mişcare, pe ritm, pe violenţă etc., care mă definea oarecum până acum, iar acest spectacol reprezintă mutarea centrului meu de interes către teatrul cu tentă realistă sau chiar hiperrealistă. Poate că e o chestiune de vârstă, însă mai nou pauzele, plictisul, imobilismul îmi spun mult mai mult despre omul contemporan decât un produs well-made. Artificiul, oricât de seducător ar fi, îmi pare o formă tot mai insidioasă de oportunism.
Te-ai refugiat de câţiva ani la Teatrul German din Timişoara. Te reprezintă mai bine această scenă?
R.A.N.: Nu aş putea spune că m-am refugiat la Timişoara, ci doar că mi-am mutat centrul de interes şi cel locativ. Am simţit că în relaţia mea cu teatrul din Sibiu, după şapte ani petrecuţi acolo, deşi e locul în care
