Joia Mare este ziua în care este actualizată Cina cea de Taină, fundamentul liturghiei. Cuprinzând spălarea picioarelor, Cina cea de Taină, cuvântarea de despărțire, rugăciunea către Dumnezeu Tatăl, lepădarea lui Petru și trădarea lui Iuda, această zi este ultima pe care Hristos o petrece cu ucenicii înainte de Patimi.
Spălarea picioarelor
Cunoscând firul pe care îl va urma viața Sa pământească, Iisus hotărăște să prăznuiască Paștile (sărbătoare evreiască veche) cu o zi mai devreme, adică joia, alături de ucenicii Săi. Înainte de de a mânca însă, Acesta spală picioarele ucenicilor, dându-le exemplu de smerenie. Gestul este surprins foarte bine de una din cântările de la denie: „Cel ce a făcut lacurile, izvoarele și mările, învățându-ne pe noi smerenia cea mai bună, s-a încins cu ștergar și a spălat picioarele ucenicilor…înălțându-ne pe noi din adâncurile răutății.”
Cina cea de Taină Cina cea de Taină reprezintă fundamentul liturghiei. Instituirea ei se face prin cuvintele: „Aceasta să o faceți întru pomenirea Mea”. Hristos le dezvăluie apoi că unul dintre ei Îl va vinde. Până atunci veseli, ucenicii devin mirați și încep să se întrebe asupra celui care ar face acest lucru. Hristos dezvăluie identitatea acestuia Sfântului Ioan.
Lepădarea lui Petru
La sfârșitul cinei, Domnul mai vestește o dată ucenicilor patimile ce se apropiau. În acest moment Petru își exprimă atașamentul spunând: „Sufletul meu îl voi da pentru Tine.” Hristos cunoștea slăbiciunea firii omenești, drept pentru care îl avertizează: „Adevărat, adevărat zic ție că nu va cânta cocoșul până ce nu te vei lepăda de Mine de trei ori”. Cuvintele Mântuitorului nu aveau să fie greșite, căci chiar în acea noapte, după ce Domnul e prins, Petru intră în dialog cu mai multe persoane, cărora le spune că nu-L cunoaște pe Hristos. După ultima lepădare, Petru aude cântând cocoșul și își dă seam
