Complicată mai e şi meseria asta de scriitor. Mai ales cînd scriitorul e angajat politic. Este cazul lui Günter Grass, de pildă, un intelectual foarte activ pe scena publică. A fost unul dintre promotorii Reunificării Germaniei după 1990, lider al stîngii, comentator şi actor al tranziţiei. În 1999 a obţinut premiul Nobel pentru literatură – vocea sa a căpătat (deşi nu mai avea nevoie) un upgrade de autoritate. Acum cîţiva ani, cînd a recunoscut, în romanul autobiografic Decojind ceapa, că în tinereţe a fost soldat în Wafen SS şi că, pe deasupra, nu a fost chemat la arme, ci s-a înrolat de bună voie, a stîrnit valuri de proteste: de ce recunoaşte atît de tîrziu? Mai poate rămîne un reper moral, intelectual, după această spovedanie tîrzie? Ce credibilitate mai au condamnarea nazismului şi înregimentarea lui într-un partid socialist? Soarta cărţii a fost marcată profund de acest episod – receptarea s-a făcut aproape exclusiv la nivelul politic.

DE ACELASI AUTOR Cinci cuvinte - Anul cultural 2012 De ce s-a supărat Obélix - şi a plecat în Belgia Comunismul din cărţi Mulţumim, FILBAcum, Günter Grass tulbură din nou apele. Săptămîna trecută, a publicat în Süddeutsche Zeitung un poem intitulat „Was gesagt werden muss“ („Ce trebuie spus“). Poemul a apărut în aceeaşi zi, în traducere, şi în cîteva ziare internaţionale importante, cum ar fi The New York Times şi El País. Ce trebuia să spună autorul? Că „puterea nucleară Israel ameninţă pacea mondială“. Era de aşteptat să fie imediat interpelat de opinia publică: mesajele de indignare, ameninţările şi injuriile au curs din toate părţile. S-a spus că e antisemit, că e iresponsabil, că e senil, că e un poet ratat care scrie poeme „scîrboase“. Cei care l-au apărat au fost foarte puţini. De partea lui a fost, de pildă, secretarul Uniunii Scriitorilor din Germania, care a afirmat că textul lui Grass e un poem şi că el tre