Mai nou, aud că Organizaţia Mondială a Sănătăţii spune că vegetarienii şi consumatorii de „hrană vie“ n-ar fi chiar foarte sănătoşi psihic. Personal, consider afirmaţia hazardată. Că trebuie să ne preocupe hrana sub toate aspectele ei este însă de înţeles. Pe un post TV se analizează produsele „bio“ cu avantajele şi cu dezavantajul de a fi „nesimţit de scumpe“, deoarece în preţ se poate citi nu calitatea produselor, ci lungimea lanţului de intermediari. (Doar „gustul măsoară calitatea“, aflăm.) Cineva – care spune că vorbeşte în numele consumatorilor – pledează pentru o sănătoasă educaţie ali­men­tară. O educaţie agresivă însă. Altfel, schimbarea nu poate avea loc. Postul TV Trinitas transmite „Viaţa sănătoasă“. Tema: tuberculoza. N-are legătură cu hrana. Sau are? O doctoriţă blândă, cu părul alb, discută cu invitata, o prezenţă plăcută, volubilă, binevoitoare, dr. Emilia Tabacu – coordonator tehnic al programului de tuberculoză în Bucureşti – despre prevenţie, despre ancheta epidemiologică, despre relaţiile medic–pacient şi comunitate–om în suferinţă. Plămânul este legat de sentimentul de tristeţe – crede moderatoarea. Componenta psihică e importantă, întăreşte invitata. Studiile arată că la divorţaţi incidenţa tuberculozei e mai mare. Când află diagnosticul, oamenii reacţionează diferit: unii se poartă de parcă nu li s-ar întâmpla lor. E o reacţie de apărare, fireşte. Publicitate Alţii încep să plângă. Sunt şi din cei care, din contră, îşi mobilizează toată energia să vadă ce-i de făcut. Atenţie la anturaj însă: prea multă atenţie acordată bolnavului îl poate speria pe pacient. Lipsa de atenţie îi dă senzaţia de izolare. „Mă evită colegii“ – se plângea o fostă pacientă. Educaţia pacientului, a semenilor, a marelui public e şi ea în suferinţă, conchide doctoriţa. Moderatoarei îi place ideea de educaţie, ca şi aceea de prevenţie. Tratarea bolnavului e