Domnul deputat Tudor Ciuhodaru a găsit sursa tuturor relelelor. Lucrurile nu merg bine, țara nu merge înainte, iar noi nu mergem la vot. Drept urmare, domnul deputat a propus un proiect de lege care, ca toate proiectele de lege din ultima perioadă, a trecut tacit de Senat. Proiectul va obliga românii să meargă la vot.

Șiruri de oameni vineții vor sta de-a lungul și de-a latul României la coadă la vot. Dacă îndrăznești să te opui, la prima neprezentare primești acasă amendă de 1000 de lei. La a doua – pac, ți se iau și „orice fel de facilități fiscale, ajutoare, idemnizații”. La a treia absență, se repetă amenda de mai sus, plus ștergerea de pe lista electorală.

În expunerea de motive (cea mai scurtă expunere de motive pe care ne-a fost dat să o vedem), domnul Ciuhodaru explică de ce crede el că legea asta ar fi bună. Evident, primul argument este că și alții o au. Există 11 state în care târâtul la urna de vot este de notorietate. Argumentul autorității altor state pică mănușă pentru un stat bâlbâit și impleticit în propriile proiecte. O fac și alții, deci musai să fie bine. La așa argument, ne vine să dăm argumentul vulgaro-cantitativ. Acum, în lume, sunt aproape 200 de state. Dacă doar 11 au decis că e bine, poate că nu ar trebui să fie invocat un curent, o tendință. Ce fac alții nu e întotdeauna bine. Și, mai mult, ce se întâmplă la alții, poate e bine în contextul social specific lor. Poate ne-am fi dumirit şi noi de propriul context local dacă expunerea de motive ar fi avut niște studii de impact, niște analize, nu doar opiniile medicului de gardă.

Argumentele aduse de domnul Ciuhodaru sunt, din nou, opinii, cugetări, niște inferențe logice și cam atât. Nu sunt invocate studii cu privire la motivele pentru care alegătorii nu aleg. Nici măcar cifre. E vorba doar de observația domniei sale că oamenii nu mai votează. Dacă la o șuetă pe holurile