Ramon Llull, Blaquerna, traducere din catalană de Jana Balacciu Matei, cuvânt înainte de Joan Santanach i Suñol,
Bucureşti, Editura Meronia, 2011
Continuându-şi seria de traduceri din filozoful Ramon Llull (1232-1316), Jana Balacciu Matei publică un nou „roman religios” al acestuia, Roman d’Evast e Blaquerna, care face din evoluţia Bisericii un personaj cu avataruri prezentate narativ.
Asemenea amestecuri de literatură, teologie şi filozofie fuseseră adesea adoptate în epocă, pentru a da viaţă doctrinelor – sub influenţa „romanelor filozofice” şi a celor cavalereşti arabe. Introducerea semnată de Joan Santanach i Suñol reaminteşte cititorului că Ramon Llull, care după treizeci de ani s-a consacrat exclusiv misionarismului creştin, îşi trăise prima parte a vieţii la Curtea infantelui Jaume de Mallorca, devenit din 1276 regele Iacob al II-lea „Cuceritorul”, şi cunoştea foarte bine modul de viaţă „lumesc”, precum şi literaturile vremii. „Romanç”-ul tradus de doamna Jana Balacciu-Matei continuă linia populară a „romanelor îndrăgostiţilor”, doar că acum e vorba de iubirea pasionată pentru Dumnezeu, iar modelul este în mod clar legat de mistica sufi (implicit, de cărţile creştine ale „Părinţilor deşertului”). De altfel, Llull era un cunoscător şi cititor permanent al lui Al-Ghazali, prin intermediul căruia i-a cunoscut pe antici, în primul rând pe Aristotel.
Cum încercarea de a-şi prezenta la Roma şi Paris proiectele de reformare a sistemului creştin n-a dat rezultatele aşteptate, Llull a întemeiat un colegiu de misionari la Mânăstirea Miramar din insula Mallorca, formulând modele pentru o societate utopică (amintind de cea a filozofului Al-Farabi). Cunoscător al monoteismului islamic, Llull simţea nevoia să găsească o soluţie la fel de patetic-religioasă pentru înflăcărarea creştinătăţii.
„Îndrăgostitul de Dumnezeu” Blaquerna
