Consumată alături de legume şi în cantităţi moderate, carnea de miel face bine organismului. Nu o combinaţi cu paste, pâine sau alcool.
Prima regulă pe care trebuie să o aveţi în vedere când alegeţi mielul este ca acesta să aibă minimum nouă kilograme. Cei mai mici au carnea bogată în purine, cristale de acid uric ce se depun pe articulaţii sau rinichi, îngreunează digestia şi, în timp, duc la apariţia unor boli grave precum guta.
"Este indicat să cumperi un miel sau bucăţi ce provin dintr-un miel care a avut 10 - 15 kilograme, deoarece carnea va fi mai puţin indigestă decât cea mai fragedă", spune prof.dr. Gheorghe Mencinicopschi.
Pentru a scăpa de grija purinelor din carne, e suficient să o preparaţi corect. "Modul ideal de gătire se rezumă la fierbere şi coacere la temperatură scăzută. Sunt de evitat grătarul, prăjirea şi coacerea la temperaturi mari (cu rumenire pronunţată)", recomandă consultatul în nutriţie Cristian Mărgărit.
La ciorba de miel, carnea va fi adăugată numai după ce apa a dat în clocot, iar pentru digerarea uşoară a fripturilor se recomandă un baiţ din apă, oţet şi condimente.
Combinaţii periculoase
Consumată alături de legume, carnea este chiar benefică organismului, datorită conţinutului de fier şi zinc. Nu trebuie însă asociată cu pâine, paste sau alcool. Preparatele din miel stropite cu băutură "garantează" declanşarea unei pancreatite acute. Deserturile tradiţionale trebuie consumate la distanţe mari de timp faţă de carnea de ied.
Poate provoca alergii copiilor şi bătrânilor. Mai mult, grăsimile saturate şi colesterolul din componenţa acestei cărni favorizează îngroşarea arterelor şi apariţia bolilor de inimă. Alte persoane cu grad de risc sunt cele care au probleme cu ficatul, rinichii, pancreasul, colesterolul, hipertensiunea arterială, trigliceridele ridicate
