Nu am televizor. Nu pot sa sufăr nici prostiile senzaţionaliste de la Pro TV, nici nesfârşitele „analize“ la care canalele de ştiri ne supun seară de seară. Atunci când se întâmpla ceva cu adevărat interesant, ştiu cu siguranţă că într-un fel sau altul va ajunge şi la urechile mele. Despre acţiunea armatei americane din Irak la începutul anilor 90 am aflat de la un ţăran în timpul unei vizite într-un sat retras.  „Prostii“, i-am răspuns eu când mi-a dat vestea. Dar avea dreptate, văzuse ştirea la televizorul său vechi alb negru.

Săptămâna trecută mă aflam într-o vizită la un prieten care, la fel ca majoritatea românilor, ţine mai mereu televizorul deschis. Mi-a atras atenţia un titlul despre Prinţul Harry venit în România pentru vacanţe de Paşte. Ştirea relua în continuu aceeaşi secvenţă cu un bărbat mascat care conduce o motocicletă prin zăpadă, şi unul dintre experţii TV de serviciu (oameni care ştiu totul despre toate), îi dădea într-una despre necesitatea unui brand de ţară pentru România.

La metrou am citit elementele cheie ale ştirii pe spatele ziarului aflat în posesia pasagerului de lângă; iar un amic englez mi-a trimis aceste informaţii preluate din The Daily Mail. Cel mai interesant aspect în toată povestea asta este faptul că Prinţul Harry a zburat low-cost în România – e prima dată când aud aşa ceva despre o celebritate. De altfel, compania Wizz Air a fost menţionată în titlul ştirii din The Daily Mail.

Majoritatea celor cu care am discutat pe această temă – români sau britanici – pare să privească cu suspiciune faptul că Prinţul Charles deţine proprietăţi în România. Mulţi englezi nu-l plac defel pe Charles, fiindcă are obiceiul de a emită judecăţi de valoare cu privire la arhitectură, agricultură şi mediul înconjurător. Este considerat excentric. La asta se adaugă faptul că Prinţul Charles are mult pământ în Marea Britanie, o serie d