"România după Malta. 875 de zile la Externe”(Fundaţia Europeană Titulescu), adică 10 volume, 875 de pagini de text şi 784 de imagini. Acesta este "raportul” cu care Adrian Năstase, ministrul de externe al României în perioada 28 iunie 1990-19 noiembrie 1992, dinamitează (chiar dacă nu şi-a propus neapărat lucrul ăsta!) câteva prejudecăţi solid înşurubate în mentalul nostru colectiv.

Prima şi cea mai des întâlnită este aceea că o lucrare de politică externă sau de diplomaţie se adresează numai iniţiaţilor. Dimpotrivă, scria în 2006 Adrian Năstase în deschiderea primului tom al crestomaţiei: "Cititorul va pătrunde în intimitatea unei instituţii publice, Ministerul Afacerilor Externe, aflat atunci într-un complicat proces de restructurare, va vedea cum s-au elaborat deciziile şi politicile publice în domeniu, va înţelege mai bine- sper eu- legăturile între politica internă şi cea externă şi va retrăi evenimente definitorii pentru evoluţia României şi a continentului european.” În acest fel, "lucrarea de faţă va contura o imagine mai substanţială şi mai nuanţată a asupra unei perioade controversate a istoriei postdecembriste”.

Altfel spus,un asemenea proiect, unic prin amploarea şi complexitatea sa- reunind documente din arhiva Ministerului de Externe, corespondenţă cu personalităţi politice şi diplomatice, articole, studii, interviuri-, ne va ajuta să ne debarasăm de multe, grele şi păguboase stereotipuri şi prejudecăţi despre România primilor ani după Revoluţie. Cum ar fi, bunăoară, clişeul siropos-propagandistic despre euforia debordantă cu care Bătrânul continent şi Statele Unite reacţionau la fiecare veste care venea dinspre ţara lui Dracula. Nu-i vorbă, nimeni nu neagă valul de simpatie cu care mass media occidentală a primit Revoluţia română, dar, mergând mai adânc, vedem că reacţia cercurilor politice şi diplomatice occidentale nu era influe