Am primit, în ultimul timp, un teanc de cataloage ale unor expoziţii de-a dreptul meritorii. Unul dintre ele anunţă chiar un eveniment de excepţie, care a avut loc la Paris şi a fost organizat de o asociaţie cu nume aproape poetic, Soleil de l’Est. Onorat de ambasadorul Bogdan Mazuru şi de directorul general al Cité Internationale des Arts, Jean-Yvet Langlais.

Din nefericire nu ştiu unde este locul întâmplării, nu pot să mi-l imaginez şi nici care a fost ecoul, dacă a fost vreunul, în presa pariziană, la întâmplările despre care scriem aici, dar catalogul expoziţiei mi-a produs o impresie pe care o notez ca fiind excelentă. Citez la întâmplare nume de artişti: Gheorghe I. Anghel, Tudor Banuş, Călin Beloescu, Constantin Blendea, Ilie Boca, Gheorghe Dican, Viorel Cosor, Horea Cucerzan, Robert Köteleş, Vasile Mureşan-Murivale, Marilena Preda Sânc şi Cristian Sida, prezenţi cu lucrări viguroase, de neuitat, expresii ale direcţiilor pe care se dezvoltă căutările artei româneşti contemporane. Şi spun că am primit acest catalog cu oarecare nostalgie, pentru că nicicând Parisul nu e mai frumos şi mai predispus contactului cu arta decât primăvara şi toamna, când altfel se împacă spiritul cu emoţia, făcându-şi unul altuia concesii, astfel încât impactul dintre realitate şi livresc, dintre realitatea frustră şi cea din expoziţii, transformă percepţia într-o stare de creativitate imagistică greu de anticipat. Pe acest fond şi cu gândul la Paris (bifat ani de-a rândul în acest anotimp!), am văzut ultima expoziţie de la Muzeul de Artă din Râmnicu Vâlcea a unui grup de trei tapiseri, foşti colegi de şcoală la Universitatea de Arte din Bucureşti, în urmă cu mai bine de 30 de ani, unul dintre ei, Mugur Alexandru Bunescu, plecat din nefericire dintre noi, iar ceilalţi doi, Traian Ştefan Boicescu şi Claudia Muşat, distribuiţi în rolul unor supravieţuitori ai acestei me